Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Trepte cu hortensii februarie 26, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:44 pm

&

Casa veche, de tara cu soarele rosu atarnat de prag sub coloana cea alba,

radea in ziua cu ierburi inalte sub cerul cu pasari grabite,

in hamac mi-am lasat visele si dorintele le-am ascuns sub trepte cu flori de hortensii albastre,

gusteri verzi de smarald tolaniti prin iarba inalta ma priveau cam mirati
si -am plecat

stiind ca n-am sa mai vin vreodata,

norii albi suspinau si-ar fi vrut sa m-opreasca cumva,

nu stiam ca in viata te-astepta prapastii sau ploi pe sub umbre,

printre pomi infloriti batea vantul si moartea venea fara glas,

am crezut ca puterea din mine distruge balauri uriasi,

cadeau flori de cires peste case si -am lasat in urma gusteri si pamantul cel rosu ,

intr-o zi m-am intors pe treptele reci cu hortensii albastre si-as fi vrut sa sarut icoana

femeii plecate de mult din lumea aceasta de corbi zburand printre flori de cires,

intre sfinti am cautat adevarul uitat si-am stiut ca in lume nu conteaza ce esti,

ca regii cad de pe tronuri prea-nalte,

as fi vrut ca din viata sa d-au anii innapoi pentru visul de ieri,

n-am stiut copil fiind sa-ti fi prins mainile tale uscate in parul meu ud poate n-ai fi plecat catre moarte,

te-am iubit printre flori de hortensii albastre si-am vegheat intr-o zi
pan” la ziua sa apari

si sa-mi spui ce e viata printre lacrimi de hortensii inalte,

de atunci eu iubesc in tacere gradini de hortensii albastre si ma pierd printre ingeri si

sfinti in vise curate,

daca stii ca in viata conteaza lumina te inalti printr-un cantec departe de castele si

vise desarte,

oameni buni plecati pe aripi de ingeri in zbor,

faceti hora de-acolo de sus si trimitei sa ninga cu flori,

stele ard in tacere si zapezi imense si grele au cazut peste mine dar in suflet purta-v-ai

mereu dragostea mea pentru tine.

*pentru bunica mea

 

Chihlimbar februarie 25, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 7:49 am

In zorii cei albi a venit peste mine lumina din vis si-am atins cu mana un cantec trist de lebede albe,

printre flori de zapezi in rochia alba am privit catre tine,

mierea curgea din copacii inalti si-n vant de vara amara zburau petale de flori razlete ca visele mele,

cerceii de chihlimbar zornaiau tacuti peste campuri si-am stat s-ascult gandul de ieri,

daca pleci usa aceea o -nchid peste lume si ma-nvalui in esarfa cea roz,

suflet pierdut printre maci cauti in nopti mult prea lungi dragostea desprinsa din cartile vechi,

daca-n lumea de azi mai lasam cate-un vis in medalioane de chihlimbar mult prea galben,

poate-n ziua de maine va ploua cu taceri din cerul inalt,

daca zborul din clipa ce trece se uita poate vin peste noi in joc de copii sperantele albe,

prin tufisuri de spini lasat-am bucati din rochii cu flori,

in caderi printre sfinti am gasit povesti nestiute,

trena de fluturi in zori s-o mai prind azi nu mai pot si-am lasat printre melci vorbele tale,

ma intreb daca cioburi adunate-n faras si uitate mai pot straluci intr-o zi,

daca sufletul tipa oare unde sa fugi,

te-am cautat printre frunze de brustur carnoase dar durerea din suflet lasa valuri de pacla prea deasa,

mirosea a pin verde cand te-am cunoscut si din tei au cazut pe un drum flori de tei,

daca-ai stii ca eroii sunt cei ce raman si se lupta cu viata,

in genunchi printre cioate de lemn fumegand,

sa auzi cantec -nalt de oameni ce-au luptat pentru vise banuiesc c-ai iubi pe fata cu ochi de alun,

poate maine din mare chihlimbarul pierdut printre stanci straluceste in soare de vara si copii vor gasi amintirea ascunsa printre scoici si pesti colorati,

porti din marmura grea v-am deschis rand pe rand si-am gasit pe o masa un pocal cu nectar,

am lasat intr-o zi cerceii la o rascruce pentru ziua cand flori de tei sarutau in tacere visul nebun,

lacrimi calde au udat intr-o noapte un gand pentru tine,

ce pacat ca in lume altii ne fura cu ochi de pisici negre chihlimbare din suflet ,

tu ramai pe un mal si astepti o minune,

poate ingerii vin sa te-aline in ziua de maine si-ai sa stii ca in viata poti sa faci din

dureri si tristeti medalioane de vise,

sa le lasi in tacere pe pietrele albe si sa stii ca iubind vei invinge si norii doar cautand o iubire ce se-nalta tacuta pe un munte de vise,

doar urcand catre stele pe drumul de azi lasi in spate si vorbe si intr-o noapte albastra un inger iti va pune pe perna flori de chihlimbar pierdute -ntr-o poveste de corali.

 

Vitralii februarie 20, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 5:10 pm

Valuri inalte spala sec geamul cu vise din sufletul tau,

in rosu ai alege speranta si-un mov de-orhidee ai lasa pentru tine,

flori roz stau tacute pe maluri si pestii mirati se invart printre vorbe,

mai lasa-te suflete dus peste mal si alunga tristetea,

in zbor cate-o pasare alba iti zambeste in clipe de vis,

cand simti ca in viata prea multe usi inchizi dupa tine scufunda-te adanc printre coralii albastrii,

respira sub apa si vorbeste cu scoici si lasa soarele sa te arda,

in ploi trec iubiri si viata e joc de noroc si sperante,

sub poduri inalte sub umbre se-ascund nestemate,

suflete tu cauti iubiri din vitralii amestecate,

hoinarele ganduri le-ascund sub o lespede alba ,

desupra-i lumina si pomi infloriti,

ia-ti sacul in spate si du-te pe-un drum fara nume sa cauti printre tufe de zmeur

norocul ascuns pe sub balti,

cad frunze in urma si vei uita pe rand tristetea,

ciresii deasupra se vor prinde cu zambet de cerul inalt,

invata s-asezi pe geamuri din casa cate un vis pentru ziua de ieri,

iti vei face vitralii din propria viata si -ntr-o zi vei alege lumina ce cade pe geamul cu

vise adusa de-un inger ce zboara cuminte intr-o noapte cu sfinti.

 

Dansul reginei februarie 19, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 11:10 am

Se-aude un cantec ascuns pe sub muntii de foc si-n sarut de condori zburand peste

lume regina danseaza in ploaia de vara,

condurii cei mici stau langa iarburi jilave si rochia zace langa nuferi tacuti,

in lume sub haine de aur se-ascunde prostia dusa la titlul de lux,

coroana cea alba cu fluturi pe ea vegheata de soare langa stanca uitata,

sub ape sunt vise si joc de lumini,

te saturi in viata de falsitate si cauti in tacere speranta -ntr-o padure de pini,

rasina cu gust de tamaie pe brazii semeti te-nvata sa gusti din pamant,

sub ochii de luna regina danseaza si parul cel negru se face padure,

inveti ca sa cauti sub zborul de corbi fericirea uitata in lume,

dansul cel mandru aduna sub cetini scuturi de-otel si lanci pentru visul de ieri,

visul tau cade dar mandria din ochi si forta de leu fac codrii sa geama si zorii sa vina ,

libertatea in lume rastoarna si munti si coroane si ingerii plang pentru oameni pierduti,

lupta in viata in dans de regina si tronul tau lasa-l pentru iubire si zbor,

la capat de drum e ascunsa speranta si -n tunele de fum se vede lumina ,

du-te in viata la lupta trecand peste spini si vai de-amintiri ,

trecutul cenusa se face si scrum,

intr-o zi peste lume din ruine albastre nuferi vor creste pana la tine si vei ajunge la stele,

stai drept in furtuna si cauta in dans de regina uitata focul din tine intr-o zi cu soare de vara.

 

Statuia februarie 18, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 12:32 pm

Cobora sufletul in haul de jos printre lianele verzi si am stat s-aud vantul vorbind despre tine,

am calcat peste balti sa admir statuia din visul de ieri si -am privit in tacere stele mari ascunse pe cer,

intr-o zi un vant rece a venit peste noi si-am uitat misterul din sarutul de flori,

vraja adanca din apa te-am luat dupa mine pe-un drum nestiut si -am crezut in iubire

si gandul mi-e mut,

carti de joc intinse pe masa mi-ati spus despre lume dar in suflet pecetea durerii inflorea

intr-o noapte,

printre cactusi uitati serpii rosii isi fac drum printre vorbele tale,

cand iubesti te inalti pe un munte si zbori,

dar cand pierzi prapastia te desparte de lume,

steaguri albe din suflet am dat calator fara sprijn dar cu suflet curat,

ele cad peste vai si lasa in urma mirosul de brad,

te-am pierdut fericire pe o tabla de sah,

ne luptam printre monstrii si visam printre nuferi,

viata trece si -un pas schimba intr-o clipa destine,

peste mine trecut-au furtuni dar m-am tinut dupa iarba si -am ajuns intr-o zi sa arunc

in prapastii vise moi si zglobii,

pe maluri de ape uitate un secret a fost spus de un rege pagan,

au ramas doar statui sa vegheze un vis,

fuste rosii si crete zburat-au in vant si copile cu ochi de mure ascunse prin fan
aruncat-au in ape pietrele albe,

daca poti sa privesti printre umbre si sa d-ai la o parte bolovanii din drum,

intr-o zi vei gasi un secret ascuns printre vorbe de regi si-l vei lua cu tine in traista
sa-ti fie lumina,

ne grabim printr-o lume de oameni straini si ne pierdem iubiri intr-o clipa ,

strangem chei fara noima si lacate proaste ,

ruginesc si se uita ,

bagajul e greu si-ai mai vrea ca sa fii copilul erou,

intr-o zi te asezi pe o banca -ntr-un parc si privesti o statuie uitata de lume,

totul trece in lume si mit si eroi,

daca cauti in suflet iubire si flori vei invinge in tacere prapastii si ploi.

 

Funda rosie februarie 17, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:42 pm

Primim pachete cu daruri cand unii isi mai amintesc sa ni le faca cadou sau daca nu ni le

cumparam singuri,

desfacem grabiti fundele rosii si ne bucuram pentru un dar mititel,

traim printre oameni-roboti care uita sa -si puna dorinte in zbor,

iubire din flori de migdal te-as mazgali pe un geam,

uitate sunt azi imortele-n pahar si vantul ne bate la geam,

in lume e loc de iubire si ura in egala masura si -am plecat pe un drum de copil cu funde

rosii in par,

prin nisip pasii mei lasat-au in urma dorinte si vis,

slapii i-am aruncat la rascruce ,

printre brusturi si coacaze negre am urcat pe un pod si am ras fericita in soare,

in fum de tigare albastru faceam cercuri pe cer lungindu-ma-n iarba cea uda,

nimic in lume nu e ca libertatea undeva sus pe un munte,

aerul tipa in soarele mut si inflorea langa mine trifoiul cel mov,

pe-atunci nu stiam ca petunii se scutura -n vant si ca viata e tabla de sah,

suflam fara grija in papadiile mari si ma uitam dupa puful glumet,

tu viata ne cerni pe picioare lanturi grele in timp,

as mai sta langa foc sa desfac cadouri cu funde rosii si mari.

 

Cosul cu flori

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 8:50 am

Am asezat pe-o masa brodata cu dantela alba un cos cu garoafe rosii ca sangele,

gandul a venit printre soapte si mi-am amintit de ziua cand te-am gasit pe un drum,

prin ploi as alerga goala sa-ti aduc inima pe prag,

daca ar fi sa ninga azi as vrea sa cada din cer iasomie doar pentru tine,

m-am ratacit pe drumuri fara scop si-am incurcat atatea gari in mersul grabit,
m-am pierdut prin taceri fara rost,

iubire te-am visat in nopti printre liliac alb si mult ,

intr-o zi cerul a stat si-n dar am primit o iubire pe aripi de pasari in zbor,

de-ar fi sa pleci m-as face ploi fara nume si-as chema ingerii-n zbor sa te
intoarca -nnapoi

fragilele vise le-am innodat si -n matase galbena am ascuns iar speranta,

dragoste desfaci lacate si zdruncini zeii pagani,

pe ochii tai as pune crini dimineata si-n soare de vara te-as saruta,

sa te sorb cu lumina si vis desprins din stele pe rand,

ca sa stii ca iubirea invinge peste timpuri amare si reci,

sa mai stai langa mine in sunet de corn si umblu desculta prin paduri fara rost,

suflete fa-te lumina si cauta in zbor cheia iubirii si las-o pe piatra cea alba,

lasa-mi speranta ca intotdeauna vom fi doar noi doi si uita-ma pe o masa langa un cos plin de flori.

 

Vorbe februarie 16, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 1:45 pm

Prin padurea de ferigi straluceste speranta si-am plecati spre nicaieri cautandu-te pe tine,

cum ai fost ieri sau ce ai fost odata dar stii ca nu se mai poate,

falsitatea din vorbe aduc ploi peste sufletul tau dar tu stii ca acolo , la capat, e un dar pentru tine,

prin pamantul cel reavan tacuta-i lumina si se scutura greu trandafirii uitati,

te-nvalui in lumea de soapte si taci ,

nestemate pierdute in lacuri de printese cu rochii din voal prea albastru,

ochii tai sunt departe si -ai pierdut melcii adunati de la mare,

freamata lumea sub vise prea grele si uitarea asterne nisipul pe trepte,

amintire cu gust de lamaie te-am lasat pe o masa cu dantele si tort,

funde mari de saten te saruta in mers dar tu pleci mai departe si ploua incet peste lumea de vise,

cad petale de flori din pereti si ma uda pe suflet gandul trist c-ai tradat,

lumea mea de gradini se inchide cu sticla,

pasari mari se rotesc si salcii plecate iti vorbesc despre mine,

vorbe reci sau prea seci te doboara pe drum,

din pahar vinul roz te vegheaza tacut,

l-ai bea pan’ la fund dar stii ca totu-i pierdut,

fa-ti aripi din vorbe ca sa poti sa te rogi pentru suflet si-n sunet de corbi lasa-n urma tristetea in rochie neagra,

fa-ti cununi cu lauri cand sufletul cade pe gresia alba si se sparge bucati,

cauta-n tine puterea de a merge -nnainte pritre flori sau ruine sa alegi oricum nu mai poti,

fum de mir sau tamaie pe sub bolte de pin sa te poarte spre ingeri,

omule invata sa te-nalti printre vorbe si sa treci podul rupt cu un zambet.

 

Norocul februarie 15, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 6:16 am

Norul cel alb rade singur pe-un cer rosu si greu,

norocul meu legat de-o ata se clatina-n vant,

lalele rosii infloresc grabite si usile se-nchid pe rand,

te-am cautat printre magnolii cazute pe drum si m-am luat dupa stele dar te-ai ascuns

dupa tufe de mur negre,

faclii in noapte vegheaza pe carari nestiute si viata mai cerne o zi,

ploua peste munti si pasari saruta iar cerul inalt,

printre brazi se mai vede zapada,

mandrii fazani se plimba in card peste campuri printre conuri uscate,

noroc ascuns in stalactite greoaie stralucesti in tacere de pesteri,

lumea asteapta galbenele pe campuri ,

pierdut este visul de-acum,

sub frunze se-aude iarba crescand si mai cred azi in ingeri,

in fum de tamaie dimineti trec pe rand si ma uit dupa norul pierdut in lumi nestiute,

sub ploia de vise -ntr-o noapte imi voi uda parul si o poarta voi deschide spre fazanii tacuti,

noroc cu pene de strut te atarn pe o usa si caut in miros de pelin o iubire cat lumea de mare,

norocul vine intr-un cantec de sus de la munte si viata va fi intr-o zi ca un soare.

 

Lumina februarie 9, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 5:08 pm

Spre lumina te uiti cand sufletul plange si greul te-apasa,

in lumina ne ducem tacuti,

iubirea-i lumina si viata e lupta,

mereu am iubit ingerii muti,

in desertul cel mare cactusii rosii se sfarama sub soare,

mi-e bine sa stiu ca urcam printre sfinti,

daca apa ce curge prin ploi fara rost trezeste in tine dorinta,

daca mai stii s-aduni lauri in porti din jocuri marunte dar albe,

mai poti ca sa speri ca demoni invingi cu un zambet,

stai drept pe un drum si cauta sa zbori catre cer ,

m-am plimbat printre flori de porumb si-am cautat in tacere iubirea,

am calcat peste serpi si-n visul de ieri inflorit-a orhideea cea roz,

cand ninge tacut vantul sopteste povestea,

cad lacrimi de inger peste sfincsii de piatra si-n sunet de corn trec zimbrii cei grei,

lasa sa zboare intinse pe sarma amintirile albe si -n sertare presara doar flori,

pastreaza-ti in suflet lumina din carti si vis de copil cu zmeie albastre,

m-as agata de brazi si-as sta ascunsa-ntr-un con ,

suflete cauta dulceata din flori de cires si zambetul ierbii inalte,

se-aud piramide sfaramate in nopti dar lumina din noi aduce in porti speranta si aripi de inger.