Suflet de matraguna octombrie 22, 2011

Suflete de matraguna te faci radacini in picioare si ma duci peste ape murdare,
apa tulbure si rea ai strivit nuferii albi,
cazand dintre stele dupa ce-ai castigat la loteria vietii lozul cel mare din aur si dragoste,
suflete mai poti zbura?
Printre scaune de rachita jilave creste matraguna inalta pana la cer si ma plimb printre frunze carnoase si mari,
in zbor de cocori se duc visele,
iubirile trec si ramane-amintirea amara si grea,
daca poti scufunda in cufere grele iluziile innecandu-le pentru totdeauna,
le-as strange de gat ca sa nu mai tipe,
sa se duca la fund si sa taca,
nu mai stiu decat lumi sfasiate si rupte,
cortinele grele au cazut in sala mare de dans ,
sub reflectoare stau si privesc de pe scaun viata mea,
cu nuferi albastrii si perle,
printre ingeri in zbor m-am tinut dupa stele ,
suflet pierdut sub nisip cauta-ma si daca ma prinzi nu-mi da drumul de mana,
vreau s-ating in zbor catre iele copacii cei grei,
se scutura brazii inalti si vin peste noi ierni urate si lungi,
am ascuns ieri un vis printre stele,
vrajitoarea cea rea in matase albastra presara-n drumul meu tenebre si monstrii ascunsi pe sub valuri cu iz de menta uscata,
mai stai speranta nu pleca chiar acum,
poate maine ating din nou cerul cu mana si-am sa calc cu mandrie peste ruine pe drum,
mai ramai suflet trist ce te plimbi pe sub plopi si canti romante uitate,
am uitat ca iubirea poate fi scut si -n praf de copite de cai salbatici si negrii sa cant,
cand ma plimb prin castelele goale in oglinzi ma privesc si vad lacuri de munte uitate,
iubire in papucii cei rozi m-ai tradat si uitat pe o banca-ntr-un parc sub soare de-octombrie greu si cam palid,
matraguna inalta si alba infloresti la portile vechi si te cateri pe ziduri,
am gustat din cenusa lasata de vant si am stat la un geam sa privesc copiii cu zmeie in maini,
oare cum sa mai pierzi in viata o treapta cand erai atat de aproape de soarta?
Cad regii pagani sub pamantul cel greu si-n coroane de pin se inalta in soapte de-argint peste lume un cantec strain,
razboinici uitati sub padure de ferigi am nevoie de voi sa ma-nalt catre ingeri,
pe sub ploi de sageti si de vorbe eu cant pentru lumea de ieri pierduta sub flori de matraguna inalta si-albastra.

Crinii octombrie 9, 2011

Traim intr-o lume de monstrii ascunsi dupa perdele prea grele de tafta ruginie sub soare de platic,
oameni eroi primesc trofee dupa ce mor si se scutura crinii,
uneori ma asez pe covor si-ntreb vantul de ce duce din lume norocul purtat pe zambet de nori,
iubirile stranii ce plang pe aripi de ingeri in zbor,
viata amara cu gust de pelin printre strugurii grei cazi pe lespezi uscate,
prin padurea de pini pasii mei te cautau intr-o zi si-mi trebuia doar o ora cu tine,
printre crini am aflat secretul din zori uitat pe pamantul jilav,
ce pacat ca oamenii buni sunt scunsi pe sub umbre si flori,
am privit catre cer si stele cazand si n-am vrut decat o iubire in viata,
sa urc pe trepte -n zig zag catre soare calcand peste moarte,
suflete zdrente din vorbe-adunate pe drum uneori nu mai stii cine esti
dar ma plimb prin padurea cu crini desculta si cant,
despre vise si zbor,
soapte uitate pe sub luna de regi calatori ,
in cufere-ascunse au pus diamante de dor pentru pasi de domnite uitate,
am urcat odata pe un munte si-am privit catre cerul adanc cu vulturi in zbor intreband un copac de ce oamenii pleaca si uita si altii raman fara semne in suflet,
cum te poti urca razand sa i-ei tortul de pe mese grandioase si sa fii cersetor si rege in oglinda cea sparta,
n-am primit un raspuns insa copacul cel falnic mi-a soptit ca-n viata plang ingeri pe drum,
nu mi-e frica de moarte,
mi-e frica sa uit cine sunt si ce vreau intr-o lume cu masti de-arlechin si balauri ce rad cand tu cazi si te frangi,
pe sub cete de fluturi am lasat cate-un scut si-am plecat dupa ingeri calcand peste serpi si garoafele rosii,
fa-te viata lumina si zbor catre temple uitate pe sub flori de castani,
fa-te gand peste lume speranta si iubire in povesti nespuse de carti,
doar odata traim si pe drumuri cu maci am lasat amintiri fara nume,
trecutul uitat pe sub pietre coltoase si reci,
m-am intors intr-o zi langa mare si-am stat sa privesc pescarusi si valuri prea mari,
parul ud de povesti si de vorbe uitate ,
am cautat printre scoici nemurirea si-am vazut ca ce-a fost s-a ascuns pe sub ape,
mari si inalte ,
am plutit printre crini si-am gustat din apa sarata ca sa stiu ca s-a dus visul meu gand nebun si acum doar tu insemni ceva pentru mine,
cand mi-e frica sa zbor te privesc cum adormi pe o perna si-mi spun ca gresesc tot cautand printre nori,
viata tu ma legeni-n hamacul cu umbre si privesc ametita spre luna,
dragoste te-am cautat ratacind prin garile vechi prin trenuri pline de fumul cel greu si oameni pestriti,
kilometrii in zbor prin nopti fara vise si-am pierdut intr-o zi si trenul si gara aceea,
s-au ascuns in trecut si stateam pe o piatra sub ceru- nghetat fara tine, iubire, m-am simtit vietate speriata,
am invatat de la tigrii in mers cum sa lupt prin jungla ascunsa de vorbe
si-am iubit leii mandrii si albi stand la panda sub stele,
am carat dupa mine bagaje pierdute pe drum si-am lasat amintire doar sarut in trenul cu fum,
cant pentru umbre si soare in zori venind peste lume si -am sa las mereu aprinse pe drum faclii din sufletul meu pentru altii, sa stie ca drumul nu se pierde sub nori,
niciodata,
o desaga si-un cantec sa tii langa tine plecand intr-o lume amara si sa lasi amintire un sarut printre crini aplecati de iubire.

Stele octombrie 8, 2011

Stele cadeau prin ape reci si frunze goale dar soarele strauceste cu putere,
iubire aduci in viata regrete tarzii sau voci de zane pierdute prin paduri fermecate,
nuferi explodau tacuti sub ape albastre si-mi vorbeau despre tine,
mirosea a castan putrezit pe sub mainile tale,
orhidee lasam pe drum si viata parea roz,
ingeri paseau in urma mea si fugeam spre o stea,
paduri fara vorbe de iele jucandu-se cu licuricii pierduti,
dragoste tu esti minunea din viata,
fa-ti din iubire un scut daca vrei sa traiesti tot cautand printre stele,
o lume plina de barbati trecatori ca visele mele,
in hora se duce vorba de ieri,
inima mai poti canta in fluier de-argint,
lumina cazandu-mi pe maini prin parful curat de soare de-octombrie mov,
daca te pierzi prin iluzii bea-ti ceaiul de menta pe veranda de lemn si priveste copii in joc de zmeie-naltate spre soare si uita tristetea de ieri,
fa-ti din suflet un scut si din vis o arma in zbor peste muntii inalti,
fericirea-i o clipa de fluturi prinsi in parul roscat,
marinarii cantau pe vasul uitat despre fata din vis de sanziene,
ocean tulburat de visele mele din zori ascunzi nestemate sub pietre coltoase,
ieri prindeai pestii cei grei si radeai pe sub bolti de iluzii ,
azi innoti prin plase aruncate in valuri,
teme-te de ziua cand visu-a murit dar mergi innainte spre ingeri,
piramide tacute am vazut intr-un vis cazand si-am stiut ca in lume iubirea ucide,
insa piatra aceea -a ramas temelie din lupta de-a face minuni,
oamenii pot sa duca pe dealuri inalte si albe speranta din nou,
nu te lasa prins in jocul de iele si umbre ci umbla tacut pe un drum cu maslini ce-nfloresc pentru tine in zori,
iubire cu ochi de tigru frumos prins in custi prea mici pentru vise pandesti dupa colt sa sari pe un drum printre flori,
sa fugi prin tunele prea lungi si sa-ajungi intr-o zi calator pe pamant,
ca-n viata ramane doar joc de copii si cantec in urma scuturat din teii inalti.