Sarba martie 28, 2010

Fete frumoase cu fuste rosii si coltuni albi ,

geampara batuta intr-o curte de tara,

liliac alb  inflorit,

cand necazurile vin peste tine incinge o sarba ca-n  Moldova ,

omule si bucura-te  de viata!

Joaca bine,

joaca cu foc,

poarta flori rosii la  palarie ca sa-ti aduca noroc,

sa sara praful,

sa se adune soarele si sa fii vesel.

Culege veselia din frunze din pomi,

ridicati-va fustele ca sa se vada papucii cei rosii,

fetelor si jucati,  

sa  se-adune norocul si pofta de viata.

Printre meri infloriti si fote-n florate,

zambet de fata si cozi impletite cu sarg,

busuioc alb adunat si pus in san,

viata la tara,

feerie de raza si soare,

vinul cel rosu sa curga,

sarutati fetele in soarele stralucitor,

ochii negrii ascund soapte de dor si cuvintele sunt ca  merele coapte.

Se aude vantul cantand prin gradini,

viata poate fi vin cu pelin,

 dar tot mi-e draga,

si -nainte si -napoi,

sarbe rotate,

miroase busuiocul dintre sani bine copti

cat de drag mi-e  mie jocul,

norocul din viata mea

cateodata,

seamana cu o sarba rotata.

Orasul ploii

 

Mi-as dori sa traiesc intr-un oras al ploii ,

sa ploua peste suflet cu trandafiri ,

masinile sa lase in urma rauri,

imi place apa albastra ,

oamenii par  curati atunci cand  ploua peste marele oras.

Cade din cer ploaie stravezie,

 stropii par soapte de veghe.

 Ploua de ieri in cascade peste orasul din sufletul meu.

Imi place sa ma ascund printre ploile albe ,

sa calc peste amintri si vorbe ,

stralucire,

 trena las  in urma de pasari maiastre

 suflet de  miere printre orhidee,

tristetile  se scurg in gauri adanci,

cineva le va acoperi intr-o zi  si din viata mea vor disparea.

Ploaie, fa-te fluviu cu flori cand  treci peste sufletul meu,

du-ma departe,

 poate  pe Marte,

dar mai lasa-mi te rog mirosul de flori din visul meu.

Vis fa-te lumina,

lumina fa-te descantec de dor,

dor fa-te dragoste-n zbor,

dragoste fa-te fluturi si flori,

deasupra cer plin de nori dar la mine-n suflet mereu vor sta numai flori.

Piatra martie 27, 2010

Am desenat intr-o zi pe o piatra un simbol al fericirii,

am pictat-o cu rujul de buze si am ascuns-o sub o stanca cumva precum visele.

Bine pazite.

Papadii mari si galbene au inflorit peste-acel loc de basm si ploi au venit peste ani,

nu am ajuns sa mai ridic acea piatra.

Amintiri ce s-au sters,

oameni ce ne trec prin viata,

curcubee de vise ,

strajeri la intrare stau drepti pe sub bolte,

stiu c- au inflorit smochinii intr-o zi si s-au dus odata cu ei bunicii,

lume frumoasa te-am uitat intr-o zi in caruselul din viata.

Pe toata.

Ploua si potop venea din pustiu,

am auzit intr-o noapte cantecul pamantului din vis,

m-am dus sa-mi caut piatra desenata cu ruj.

Nu mai stiu de era vis sau eu eram cantec,

umblam in taceri si cu sfiala,

am gasit ingropata in pamant  cu iarba,

acea piatra demult uitata.

Mi-a luminat innapoi drumul in orasul cu sfinti ascunsi prin biserici,

o pastrez undeva,

numai pentru atunci cand speranta se cam duce din viata.

Imi place sa  stiu ca daca florile  mor,

sunt vise ca  pietre de care te agati in viata.

Soapta

 

Drum drept strajuit de stanci rosii prin labirintul vietii asa este credinta in lume.

Oamenii in general cauta certitudini si vorbele nu mai ajung.

Trena alba de fluturi in zbor peste timp,

pace de zi de Florii si flori galbene de salcii,

miroase a mir si vantul

pare soapta de dor.

Tacerile spala suflete de umbre intunecat si dureri nestiute. 

Taceri precum cantecele ielelor,

in joc de iele nebun asa poate fi norocul in viata,

nu cautati vorbele,

tineti-va dupa semne si veti vedea,

noaptea lumea  voastra va inflori.

Se va face adevar si cununa de laur,

veti stii,

invingatorii vor fi din cei ce pana mai ieri

nimeni nu le dadea vre-o sansa.

Soapte  de ingeri veghindu-ne visele,

soapte de flori deschizandu-se noptile,

soapte de suflet murmurand sa se auda sub nori,

soapta albastra,

oameni  se  roaga in soapta,

 traim intr-o  lume de soapte,

 invatam  sa cautam  iubirea in soapta.

Bucurie

Fete frumoase danseaza  goale in rauri de munte albastre si reci,

 fustele lor crete si cu flori flutura prinse in salcii care saruta apa.

Viata inmiresmata ,

cad nuci verzi si grele in rauri de munte ,

iarba de pelin si papadii ,

cand iubesti ziua pare mister alb  si noptile nu au nevoie de vorbe.

Suflet pierdut printre flori si culori ma gandesc ca-ti trebuie lujeri de nuferi sa te sprijini ,

zambet de soc inflorit ,

dragoste bine- ai venit!

Padure  intunecata de langa apa rotata,

acolo mi-am lasat  tristetile ,

s-au prins in tufisuri si ierburi tepoase,

am aruncatvorbe grele  in tufe de zmeur zambind  spre soare,

mi-am ridicat fuste colorate  si bluze -n florate alergand spre tine,

Dragoste.

Ti-am adus ofrande din cununi de orhidee si crin dulceag,

numai pentru tine,

Dragoste.

Pentru tine am urcat muntii uitandu-ma dupa semne,

am cules dimineata ploaia de prin flori scanteind printre vise ,

infloresc pinii  ,

tu stii?

Numai pentru  tine.

Hei tu,

dragoste,

 te voi prinde fugind pe campii albastre  si mov,

fugind dupa tine,

voi alerga pana la capat,

ma voi juca cu norii fugind dupa dragostea ta si o voi prinde de mana ca pe un copil frumos  cu ochii albastrii.

Pentru o dragoste ca iarba  necosita si  pelin,

pentru vise si pentru viata,

fie ca  bucuria sarutului de fata sa se faca nor si vant si apa.

Vise frante martie 26, 2010

Plecam adesea din viata asta invaluiti in ceata albastra,

ne pierdem in labirinturi de nimeni stiute  si lasam in urma ploi albe pentru altii,

 suntem fantome si ceilalati raman in urma si plang,

e umbra si durere dar uneori intram in lumina si sufletul zboara pana la stele.

Daca sufletul  tau a fost bun pe pamant usile din ziduri se d-au la o parte si lumina te invaluie,

cantec de copii pe trepte de biserici sub ploi,

moarte si viata,

cu trandafiri in urma,

praf si vise frante mult  prea devreme.

Ploaie de martie,

 tristeti si lacrimi pentru oameni ce pleaca parca fugind dintre noi,

zbor de pasari albe,

unde te-ai dus,

suflete pierdut,

am incercat sa-ti gasesc urmele punandu-ti cate o floare  in urma,

 dar nu te-am aflat.

Agrafa stralucitoare din parul lung al unei fete azi straluceste din poza de pe raft si muta e lumea in fata unui vis frant,

ingeri coboara pe pamant cu flori de irisi albastrii ,

 omagiu pentru durere.

Ne vom reantalni intr-o zi,

pe rand fiecare cu ingerii cu irisi in maini,

ne vom preface  in vant printre stele.

Stele care stralucesc cu atata  putere pentru vise frante si pentru zambete pierdute printre nori,

lasati durerile sa se transforme-n ploi,

sa ploua peste pamant noaptea ,

sa se faca flori peste morminte de tinere fete,

 sa fie amintire cu ingeri in vise.

Spre lumina venim in lume ,

plecam in lumina calatori prin vise frante si flori in tacere adanca.

Secretul martie 25, 2010

Imi place vara ceata dimineata  de pe munti rotindu-se cu pasari in zbor,

zburand printre ele,

 vine spre tine pe trepte de fum,

  aerul se face alb de la brazii inalti.

 Unele iubirile sunt secrete de ceata si ace de brazi argintii,

stele cazatoare si joc de vant prin paduri,

frumusete albastra de dragoste in nopti tarzii aduni zane din flori nedeschise,

iubirea lasa peceti de saruturi pe trup si in suflet,

 ard flacari inalte si roz ascunse pe munte,

   iubirea-i comoara rara sau rare mai sunt iubirile.

Pe lume.

Secretul iubirii ascuns intr-un suflet de fata

e ambalat in funde mari si prea rosii,

 bine pastrat ,

 ca nestemate pretioase in strafundul pamantului,

uneori stralucirea dragostei strapunge crusta pamantului,

oricat de mult l-ai ascunde,

 oricat l-ai ingropa,

secretul dragostei lumineaza,

aduce lumina in viata si zambet pe fata.

Secretul in dragoste este ca  habar n-ai cand te-ai indragostit de fapt.

Iubirile trecute ar trebui ornate  in brazi acolo sus la munte,

 fiecare sa  ne alegem cate un brad preferat  si sa prindem dragostea precum globurile colorate,

sa fie vesnica,

la inaltime si sa straluceasca in intunericul vietii,

pentru iubiri secrete ,

 frumusete  verde de brazi si vise  dulci de fata,

zbor peste paduri de mesteceni albi,

parfum de fragi si cochilii de melci pierdute prin munti,

pentru viata ,

 iubiri ce inalta si

secretul tarziu din visul cel roz de dimineata.

Ploaia martie 22, 2010

Ploua noaptea peste orasul adormit cu stropi mari ce par portocalii in lumina lunii,

 ploua vesel si tacut si ceata te invaluie ca un sarut dulce ce te ameteste.

Miroase a flori de mandarin si praful curge de pe  statuile mandre din parcul ce pare misterios  si tacut in noapte,

un baiat cu o floare se sprijina tacut de o banca ,

nu-i pasa de ploaia de sus,

stie doar ca un inger de fata i-a luat sufletul si mintea.

Pentru eternitate.

La inceput a fost un joc,

 ca  un cantec de ploaie pe banca,  

 apoi a devenit serioasa ca viata.

Dragostea.

Vis de noapte tarzie iubeste o fata ce pare ca se pierde in fiecare zi in ploi, precum nalucile.

Pare vesel de fiecare data cand este cu ea,

 poate prea vesel si sigur pe el,

 dar cand ea se pierde in noapte linistea pare ca vine ca ceata peste sufletul lui,

o liniste desprinsa din intuneric si din alte lumi.

Dragoste stranie,

 ca flori splendide de cactusi galbeni ce infloresc odata la 100 de ani.

Dragoste de ploaie galbena tu intri in mintea si sufletul meu ,

ma invadezi precum serpii si vor inflori visele  precum lalelele galbene.

Numai pentru ea.

Uneori nu mai stie cine este fata asta de care s-a indragostit in tacere si pe neasteptate,

stie ca ea aduce ploaia cand pleaca si bucati de soare cand il prinde de mana.

Daca ea ar disparea probabil ca lumea va fi acolo si maine dar ploile nu vor mai fi portocalii si nici cactusii galbeni nu vor mai inflori vreodata.

Vor veni norii peste orasul acesta si nu vor mai pleca,

 pentru ca  ea nu va mai aparea sa-i alunge cu un zambet.

Dragoste,

esti ca vantul ce aprinde focurile tiganilor pe campuri verile cu maci si lacuste,

dragoste oare daca te caut printre ploi vei inflori candva in privirea fetei asteia?

Fata stranie de ploaie portocalie mi-ai adus fericire cu gust de mare albastra ,

caut in vise adancurile mai linistite ,

la suprafata valuri albe zgomotoase ma fac sa-mi pierd echilibrul dar cand cobor cu tine noaptea de mana in vis,

stiu ca de maine voi putea infrunta lumea.

Pentru o ploaie galbena si o mare albastra,

pentru o fata   stranie dar atat de  frumoasa,

pentru ca ei,

cactusii galbeni sa infloreasca odata la 100 de ani in vise numai pentru mine.

Flori martie 21, 2010

Daca am stii spre ce ne indreptam cateodata,

banuiesc ca am planta niste flori atat de mari incat ,

daca ne ratacim sa ne tinem dupa ele, cumva.

Se spune ca viata vine cu primaveri dupa ea dar uneori aripi albastre si negre de fluturi vin peste tine si iti intuneca drumul,

zbor rotat de pasari negre cam uracioase aduc gerul iernii in suflet pe care-l credeai demult dus.

In muzica te regasesti dar oamenii pot fi colorati dupa florile care le plac, daca i-ar picta cineva pe o imensa panza de sac ,

 pe fiecare,

cu o floare in mana,

soarele ar straluci mai puternic.

Florile vorbesc mereu in numele oamenilor,

declara dragostea,

compasiunea,

 intelegerea sau regretul,

aprind  privirile si sufletele sau imblanzesc si pe cei mai aprigi dusmani.

Secretul limbajului florilor va ramane mereu nedescifrat precum piramidele,

misterul zambetului de orhidee albastra incanta ,

iar parfumul dulce de freezii roz si galbene te  saruta in vis,

 feeria florilor spala sufletele si face viata parfumata.

Floare fermecata  te-as planta in ghivece printre feriga salbatica ,

sa te faci padure si sa ajungi pana la fericire,

sa te poti catara in vise pana la ea si sa o pastrezi cate un strop din ea in sticle mici de parfum,

pentru fiecare zi,

un altfel de parfum.

Unul mai roz sau mai nebun,

 sa poti fii provocare si vant, bucurie si zambet,

sa poti sterge  intr-o clipa tristeti acum in prag de primavara.

Cu  un cantec pentru flori.

Suflet de magnolie martie 20, 2010

In lumea asta mare sunt oameni cu suflet de magnolii ninse in primaveri cu soare si zapezi ,
traiesc pierduti in uitari de povesti cu reni si sanii albastre,

cad magnolii roz din cer si-n dans funebru mor  in praful uitarii,

oamenii cu suflet de magnolii  sunteti ca fluturii prinsi in insectare de copii prea rebeli,

ninsori bogate in luni de primavara tarzii ,

 oameni  frumosi intr-o lume  murdara si gri ,

 flori si ingeri cazuti prin gradini,

lasati pe drum orhidee daca cautati fericire,

veti gasi misterul in nuferii roz,
invatati sa umblati pe carari nestiute,

bateti la portile albe,

cand vor inflori magnoliile sa va rugati pentru vise,
invatati sa pasiti printre stele in visul de ieri si lasati felinare si torte pe drumuri ascunse.