Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Iubire stranie Aprilie 30, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 6:46 pm

 

Ploua noaptea  peste trandafiri roz intr-o gradina de poveste ca zambetul tau printre nori.

Lumea mea cu petale de trandafiri pe jos si fericire ascunsa in boluri de cristal,

 dragostea este in aer numai pentru mine,

  culege-ma  de pe campuri  cu un zambet,

 macar daca-ai stii.

 Florile  soptesc noptile pe drumuri neumblate ,

imi place sa las visele la intrare in lumea  cea mare,

iubesc prea mult realitatea si  ele se joaca cu mine,

uneori aerul se face alb doar pentru tine,

dragoste,

alergi prin parcuri si saruti statuile fara zambet,

tu colorezi lumea dimineata ,

lumea mea,

cu flori si vise si ingeri.

Albastrii ingeri si tacuti ca dragostea mea pentru tine,

eu n-as taia trandafirii,

i-as lasa putrezi pe campuri,

vis din zori,

sa te faci pamant si iubire,

doar pentru mine.

Infloreste porumbul departe ,

 m-as pierde pana la cer si nu m-as  intoarce,

 s-au pierdut libertatea si dragostea undeva in zambet de trandafir ud in noapte.

Iubire stranie te arunc intr-un sertar si te voi uita pana maine,

vis nu prea cuminte,

ascunde-te undeva ,

departe de mine,

poate  intr-o zi te voi cauta ,

dar azi voi lasa in urma mea un vis pierdut pentru tine.

 

Ploua peste ape Aprilie 28, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 6:03 pm

Ploua  in somn peste ape tulburi ,

vis intunecat adus la mal impletit cu iarba putreda si uda.

Moarte si viata plutind incet peste apa,

din cer cad ploi tarzii in nopti prea amestecate,

iubirea e fata din vis dintre cer si apa,

ploua peste sufletul meu ,

dimineata am vazut la mal pesti morti printre nuferi albastrii.

Ploaie si vis ,

 se aude vantul soptind ca mi-e dor de visul meu cel albastru,

te-am pierdut printre tei infloriti fara sa-mi pese ,

ai fugit iubire dintr-un joc de puzzle scapat pe covor.

Frumusete de nuferi albastrii cu miros de moarte venind  peste ape,

daca viata -i un joc intr-o ploaie ,

mai bine faci ce vrei ,

joaca-te pentru ca  visele ajung putrede ca pestii cei frumosi si albastrii .

Cerand prea mult de la viata si nimic de regretat o fata sta pe margine de apa galbena cu mere in maini ,

langa pestii cei morti si tristi dar linistea din sufletul fetei tulbura apele rele, durere,

 spala-te ,

 pietre albe daca ma tin dupa voi o voi lua de la inceput,

ruine din vise cu valuri si nuferi in lumea fetei cu mere galbene si cercei din struguri mov pusi ciorchine,

fericire stranie mai bine -as innota linistita pe sub apele reci pana la lumea mea cu flori si ingeri la intrari,

voi calca la noapte singura peste orhidee ,

in drum spre alte vise,

uneori fericirea o gasesti innotand printre pestii cei morti si ape albastre.

 

Lume de castani infloriti Aprilie 25, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 12:53 pm

 

Au inflorit castanii in Bucuresti si liliacul zambeste  greu pe garduri,

intotdeauna mi-au placut  castanii, 

 candelabre stralucitoare in sali imense de bal,

mandrii si solitari  copaci in orasul pierdut .

Daca se face miez de noapte sa nu ma  alungati acasa, castani infloriti,

lasati-ma sa va privesc  dintr-o poveste ,

faceti-mi loc in lumea voastra de taceri  autentice.

Lasati sa arda doar pentru mine florile voastre,

 faclii din   noaptea de Paste,

lumanari albe peste timp,

stranie  lume de castani infloriti,

sarutati-ma in vis ,

ploaie de flori albe peste sufletul meu,

mi-ar placea sa ma mai joc sotronul pe sub castani,

   iubire  tu apari  in viata in parfum de castani infloriti.

 

Fuga Aprilie 23, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 10:20 pm

 

Am fugit intr-o zi de noi amandoi printre trestii inalte pana la cer ca sagetile rosii pe care  tu le-ai infipt odata in inima mea,

 m-am  impiedicat de prea multele vise si nu te-am mai gasit Iubire.

Daca te-ai ridicat printre nori sau soare habar nu mai am,

 stiu ca mi-ai zambit de undeva,

 tacerile dintre noi sau poate altceva mai puternic  ca moartea,

iubirea ramane in suflet pan’ la sfarsit.

Lanuri de porumb par mari agitate sub vant,

dragoste te imprastii in joc vesel de stiuleti semeti pe camp,

uneori nu mai crezi ca exista si altceva decat pamant.

Daca ai lua bulgarii ca amintiri in plicuri ai simti noaptea  cum te saruta pamantul acela fermecat ,

 ai pleca intr-o zi din nou sa cauti comoara din acel pamant

dar nu mai poti ,

 ai pierdut atat demult incat mana ta este transparenta si soarele arde fata, macar inchide ochii,

stiu,

 uneori si prea multa lumina ucide visul acela curat din zori.

Iubire  razi in soare de vara ,

 pepeni rosii pocnesc  pe campuri triumfatori,

 se scurge rosul cel dulce pana in adancuri si ai vrea sa alegi zaharul pentru eternitate dar pana cand nu vei stii cum e sa te tina altcineva de mana se va amesteca cu pamantul,

in genunchi uneori te-ai fi pus numai ca ea,

dragostea sa nu fi plecat atat de departe.

Campuri goale cu miros de pepeni copti si crapati,

dragostea si  boala  usuca mirosul verde de pe camp.

Oameni si clipe,

fuga prin lan de porumb catre vis si este tot mai departe,

dupa trestii si lanci trifoiul cel mov iti va mangaia fata si trebuie doar  crezi asta,

naluca alergand peste campuri,

fuga de tine Amintire,

 miros de trifoi roz si bulgari negrii de pamant ce se sfarama atat de usor in  palme.

 

Sarutul Aprilie 21, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 5:03 pm

Mere galbene atarna lenese in pomi curati diminetile ca saruturile tale, miros de cantec de fata fericita cu negre cozi pe spate,

aduce  misterul in viata adancimea albastra a privirii lui.

Dragostea ca vis si  dar adus in zbor de pasari albe peste lumea de ieri, opreste-te pentru mine,

te voi ascunde prin buzunare pentru nopti cam reci,

minune adevarata albastra  tu ma faci sa zambesc ascunsa  numai printre pomii aceia inalti si albastrii,

lume din sarut cu ochi prea albastrii.

Era o fata pierduta printre ierburi intortocheate,

mandra si mica ca printesele timpurilor trecute isi ridica fustele cand trecea peste balti cu slapii in maini,

azi o femeie cu ochi mari caprui si adanci,

 mister si lumina,

tu esti.

Copil ai invatat jucandu-te printre  pietre si stanci mandria si nobletea vulturilor grei in zbor rotat,  

te arunci in lume cu fuste in urma zburand,

tu fata ca vis de mai ai inaltat mereu ochii spre cer cautand si iubind stele prea trufase si reci.

Mereu ai avut vise prea greu de ajuns si tu stii,

dar intr-o zi linistea a venit in magie de licurici zburand peste camp,

 cantec fa-te de dor peste nori si  ploaie sa cazi peste noi.

Vis de fata cu basma rosie si cosuri cu mure albastre,

azi esti dor de mere galbene spalate in ploi ca un  sarut furat in nopti calde si dor,

lasa-ti parul pe spate copila si pleaca in lume in dans de fuste-n florate,

parfum dulce de mar  suparat  si cazut printre ierburi  amestecate,

 mi-amintesti de-un sarut ca o noapte de mai.

 

Papadia Aprilie 17, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 4:58 pm

 

Am suflat intr-o papadie alba si dragostea mea s-a imprastiat spre nori, iubire cu puf de papadie pe rochie din dantela alba,

unde pleci?

Mai ramai sa-mi mai fii  in nopti lumina ,

vorba si ras,

 ai zburat pe geam in noapte si te-ai indreptat spre nicaieri,

curios,

nici sa plang dupa tine nu pot,

iubire ca joc de copii sufland in flori de papadii ai gust cam amar de flori zdrobite si dor,

infloresc departe flori imense de papadii albe ce urca dealuri din tarana maro si viata plange  uneori cand vantul zboara puful spre nori,

lume albastra si mare,

parca nu mai ai ca altadata data zari in soare,

ne pierdem iubirile ca puful papadiilor vara peste campuri,

aceleasi statui zambesc prin ploi si fete lasa flori impletite la picioarele lor,
unii zei sunt  pagani si oamenii uneori atat de straini,

 ploua odata cu flori de maci dintr-un cer acoperit de vise,

cineva mi-a soptit la ureche ca dorintele se implinesc sufland  in flori de papadii,

zbor inalt peste lume, 

sarut furat  ,

lume prea mica pentru atat demulte iubiri,

dragoste  te pierzi  ca un vis parfumat intr-o carte cu semn de papadie ofilita in ea.

 

Samba Aprilie 15, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 2:23 pm

Intr-o zi am venit pana la tine si ti-am lasat orhidee pe prag dar tu ai calcat peste

ele si nu te-ai uitat in urma,

visul meu s-a facut sarpe nevazut si te-a inconjurat peste timp,

 la tine au ramas amintiri,

 eu am luat doar imagini.

Dans salbatic pe mese cu orhidee si flori in par,

uneori viata fuge de tine daca nu o tii bine.

Aseaza-ti norocul pe scaun langa tine, vorbeste-i frumos, ademeneste-l ,

lasa-i cununi de iasomie si poate va tine cu tine.

Un  dans ca samba in viata printre orhidee si nor,

caderi si flori,

prea multe flori stau langa vise,

 faceti-va loc printre ele  si vorbe,

astazi la usa ta au inflorit trandafirii dar eu te-am uitat.

Iubiri de samba ce treceti ca ploaia,

 infloriti si hraniti pamantul,

poate florile se vor ridica intr-o zi pana la nori si altele vor cadea peste noi, fluturi in dans de samba vor zbura catre tine,

 in trandafiri pierduti aripi te vor saruta,

 ramas bun dragoste ,

trenul gonneste innapoi si tacerea inchide usile pe rand aproape cu furie.

Chieile le-am luat la mine,

 libertate,

zambet de fata si ploaie cu nor,

tu stii,

viata poate fi miere si orhidee chiar daca iubirea ta e ca samba ,

intr-o zi altcineva va deschide usa din vis si tu vei stii,

trandafiri uscati vor plange  la usa ta  si va bate vantul,

aduc  tacerea in viata ta ca  dupa o petrecere cu dansuri de samba.