Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Suflet de matraguna octombrie 22, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:19 pm

Suflete de matraguna te faci radacini in picioare si ma duci peste ape murdare,
apa tulbure si rea ai strivit nuferii albi,
cazand dintre stele dupa ce-ai castigat la loteria vietii lozul cel mare din aur si dragoste,
suflete mai poti zbura?
Printre scaune de rachita jilave creste matraguna inalta pana la cer si ma plimb printre frunze carnoase si mari,
in zbor de cocori se duc visele,
iubirile trec si ramane-amintirea amara si grea,
daca poti scufunda in cufere grele iluziile innecandu-le pentru totdeauna,
le-as strange de gat ca sa nu mai tipe,
sa se duca la fund si sa taca,
nu mai stiu decat lumi sfasiate si rupte,
cortinele grele au cazut in sala mare de dans ,
sub reflectoare stau si privesc de pe scaun viata mea,
cu nuferi albastrii si perle,
printre ingeri in zbor m-am tinut dupa stele ,
suflet pierdut sub nisip cauta-ma si daca ma prinzi nu-mi da drumul de mana,
vreau s-ating in zbor catre iele copacii cei grei,
se scutura brazii inalti si vin peste noi ierni urate si lungi,
am ascuns ieri un vis printre stele,
vrajitoarea cea rea in matase albastra presara-n drumul meu tenebre si monstrii ascunsi pe sub valuri cu iz de menta uscata,
mai stai speranta nu pleca chiar acum,
poate maine ating din nou cerul cu mana si-am sa calc cu mandrie peste ruine pe drum,
mai ramai suflet trist ce te plimbi pe sub plopi si canti romante uitate,
am uitat ca iubirea poate fi scut si -n praf de copite de cai salbatici si negrii sa cant,
cand ma plimb prin castelele goale in oglinzi ma privesc si vad lacuri de munte uitate,
iubire in papucii cei rozi m-ai tradat si uitat pe o banca-ntr-un parc sub soare de-octombrie greu si cam palid,
matraguna inalta si alba infloresti la portile vechi si te cateri pe ziduri,
am gustat din cenusa lasata de vant si am stat la un geam sa privesc copiii cu zmeie in maini,
oare cum sa mai pierzi in viata o treapta cand erai atat de aproape de soarta?
Cad regii pagani sub pamantul cel greu si-n coroane de pin se inalta in soapte de-argint peste lume un cantec strain,
razboinici uitati sub padure de ferigi am nevoie de voi sa ma-nalt catre ingeri,
pe sub ploi de sageti si de vorbe eu cant pentru lumea de ieri pierduta sub flori de matraguna inalta si-albastra.

 

Crinii octombrie 9, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 4:12 pm

Traim intr-o lume de monstrii ascunsi dupa perdele prea grele de tafta ruginie sub soare de platic,
oameni eroi primesc trofee dupa ce mor si se scutura crinii,
uneori ma asez pe covor si-ntreb vantul de ce duce din lume norocul purtat pe zambet de nori,
iubirile stranii ce plang pe aripi de ingeri in zbor,
viata amara cu gust de pelin printre strugurii grei cazi pe lespezi uscate,
prin padurea de pini pasii mei te cautau intr-o zi si-mi trebuia doar o ora cu tine,
printre crini am aflat secretul din zori uitat pe pamantul jilav,
ce pacat ca oamenii buni sunt scunsi pe sub umbre si flori,
am privit catre cer si stele cazand si n-am vrut decat o iubire in viata,
sa urc pe trepte -n zig zag catre soare calcand peste moarte,
suflete zdrente din vorbe-adunate pe drum uneori nu mai stii cine esti
dar ma plimb prin padurea cu crini desculta si cant,
despre vise si zbor,
soapte uitate pe sub luna de regi calatori ,
in cufere-ascunse au pus diamante de dor pentru pasi de domnite uitate,
am urcat odata pe un munte si-am privit catre cerul adanc cu vulturi in zbor intreband un copac de ce oamenii pleaca si uita si altii raman fara semne in suflet,
cum te poti urca razand sa i-ei tortul de pe mese grandioase si sa fii cersetor si rege in oglinda cea sparta,
n-am primit un raspuns insa copacul cel falnic mi-a soptit ca-n viata plang ingeri pe drum,
nu mi-e frica de moarte,
mi-e frica sa uit cine sunt si ce vreau intr-o lume cu masti de-arlechin si balauri ce rad cand tu cazi si te frangi,
pe sub cete de fluturi am lasat cate-un scut si-am plecat dupa ingeri calcand peste serpi si garoafele rosii,
fa-te viata lumina si zbor catre temple uitate pe sub flori de castani,
fa-te gand peste lume speranta si iubire in povesti nespuse de carti,
doar odata traim si pe drumuri cu maci am lasat amintiri fara nume,
trecutul uitat pe sub pietre coltoase si reci,
m-am intors intr-o zi langa mare si-am stat sa privesc pescarusi si valuri prea mari,
parul ud de povesti si de vorbe uitate ,
am cautat printre scoici nemurirea si-am vazut ca ce-a fost s-a ascuns pe sub ape,
mari si inalte ,
am plutit printre crini si-am gustat din apa sarata ca sa stiu ca s-a dus visul meu gand nebun si acum doar tu insemni ceva pentru mine,
cand mi-e frica sa zbor te privesc cum adormi pe o perna si-mi spun ca gresesc tot cautand printre nori,
viata tu ma legeni-n hamacul cu umbre si privesc ametita spre luna,
dragoste te-am cautat ratacind prin garile vechi prin trenuri pline de fumul cel greu si oameni pestriti,
kilometrii in zbor prin nopti fara vise si-am pierdut intr-o zi si trenul si gara aceea,
s-au ascuns in trecut si stateam pe o piatra sub ceru- nghetat fara tine, iubire, m-am simtit vietate speriata,
am invatat de la tigrii in mers cum sa lupt prin jungla ascunsa de vorbe
si-am iubit leii mandrii si albi stand la panda sub stele,
am carat dupa mine bagaje pierdute pe drum si-am lasat amintire doar sarut in trenul cu fum,
cant pentru umbre si soare in zori venind peste lume si -am sa las mereu aprinse pe drum faclii din sufletul meu pentru altii, sa stie ca drumul nu se pierde sub nori,
niciodata,
o desaga si-un cantec sa tii langa tine plecand intr-o lume amara si sa lasi amintire un sarut printre crini aplecati de iubire.

 

Stele octombrie 8, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:15 pm

Stele cadeau prin ape reci si frunze goale dar soarele strauceste cu putere,
iubire aduci in viata regrete tarzii sau voci de zane pierdute prin paduri fermecate,
nuferi explodau tacuti sub ape albastre si-mi vorbeau despre tine,
mirosea a castan putrezit pe sub mainile tale,
orhidee lasam pe drum si viata parea roz,
ingeri paseau in urma mea si fugeam spre o stea,
paduri fara vorbe de iele jucandu-se cu licuricii pierduti,
dragoste tu esti minunea din viata,
fa-ti din iubire un scut daca vrei sa traiesti tot cautand printre stele,
o lume plina de barbati trecatori ca visele mele,
in hora se duce vorba de ieri,
inima mai poti canta in fluier de-argint,
lumina cazandu-mi pe maini prin parful curat de soare de-octombrie mov,
daca te pierzi prin iluzii bea-ti ceaiul de menta pe veranda de lemn si priveste copii in joc de zmeie-naltate spre soare si uita tristetea de ieri,
fa-ti din suflet un scut si din vis o arma in zbor peste muntii inalti,
fericirea-i o clipa de fluturi prinsi in parul roscat,
marinarii cantau pe vasul uitat despre fata din vis de sanziene,
ocean tulburat de visele mele din zori ascunzi nestemate sub pietre coltoase,
ieri prindeai pestii cei grei si radeai pe sub bolti de iluzii ,
azi innoti prin plase aruncate in valuri,
teme-te de ziua cand visu-a murit dar mergi innainte spre ingeri,
piramide tacute am vazut intr-un vis cazand si-am stiut ca in lume iubirea ucide,
insa piatra aceea -a ramas temelie din lupta de-a face minuni,
oamenii pot sa duca pe dealuri inalte si albe speranta din nou,
nu te lasa prins in jocul de iele si umbre ci umbla tacut pe un drum cu maslini ce-nfloresc pentru tine in zori,
iubire cu ochi de tigru frumos prins in custi prea mici pentru vise pandesti dupa colt sa sari pe un drum printre flori,
sa fugi prin tunele prea lungi si sa-ajungi intr-o zi calator pe pamant,
ca-n viata ramane doar joc de copii si cantec in urma scuturat din teii inalti.

 

Drapelul septembrie 24, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 10:02 am

\

Cand ne pierdem in batalii cu gust de vendete amare ascultand peste suflete vantul cum bate,
uitam de oameni eroi ascunsi pe sub ape sub scuturi de-argint ce tin loc de morminte,
salcii in chip de domnite strabune vegheaza orasul pierdut,
uneori e simplu sa te lasi in hamac peste lumea din tine si sa uiti amintiri pe o apa,
leagana-te gand curat printre stele si lasa -mi pe drum crizanteme,
langa tine-mpart lumea de iele stralucind in hore de vorbe si tac ascultand doar pamantul uscat,
iubire in praf de sanziene mai stai doar o clipa cu mine pe -un capat de stea,
vreau s-aprind prin paduri visul din ziua cand te-am cunoscut,
sa arda copaci si fragi pentru tine,
fum gros de tamaie sa urce la cer ,
intr-o zi am iesit din ape pagane si mal printre nuferii grei,
parul ud dezmierda in tacere si vorba de ieri,
mereu am crezut in iubire ca vine,
inalta si alba,
pe-un drum nestiut,
cantand printre ferigi inalte,
suflet razboinic ai purtat un drapel mult prea mandru pe pajisti prea verzi printre spini,
din tortul cu miere ai luat felia cea mare si-ai ras in matase violeta,
intr-o zi au venit peste tine naluci cu guri ranjind de dorinta si-ai stat astepand o minune,
o lume-am pierdut fluturand printre maci un drapel cu dragonii uriasi si am stat dupa pietre sa vad cine esti,
din ce lume -ai venit catre mine pe sub tei infloriti de toamna tarzie,
gand nebun fa-te rug sa ma-nalt catre stele in ziua de maine,
pelin gras cresti sub sub pasi de tiganca cu par de foc viu si inima mea se facea bucata de tort odata-apucata,
vin si flori pe sub bolti de vis cazut din caruta de satra,
mi-a soptit porumbul cel copt ca e bine sa merg innainte dupa zambet de maci si menta strivita,
dragoste cine esti cand ne lasi aruncati pe la porti in gunoi adunat de vant la rascruci si ne plimbi intr-un joc de fantome uitat,
in hamac am lasat un drapel si un vis si-am plecat fara rost pe drumul de tara in zori,
intr-un tren m-am urcat si -am privit departe in vai cum crestea visul meu in plopii cei goi,
m-am jucat cu-un copil cu ochii ca mura si-am uitat intr-o zi de fata -n matase purtand peste campuri drapele inalte,
am ales sa ma las in hamac in sarut de vara albastra si sa uit de un scut si o lance,
azi innot printre nuferi si vad pasari mari si albe venind peste lume ,
mi-am lasat amintiri pe sub pietre intr-un rau fara nume,
m-am jucat cu un inger intr-un vis si -am uitat un tort din cirese amare pe o masa rotunda din lemn,
cine vrea sa ajunga sa arda stele si suflet si vant,
cine vrea sa auda sa caute prin ploi un semn si-un cuvant,
imi plac orhidee sa cada din cer peste ziua de ieri,
daca pierd azi ma ridic si caut lumina din scutul lasat sub o piatra,
cresc pe el ierburi mari si in nopti vegheaza ca gandul sa stea,
poate-l va gasi cineva si -si va face din el un vis implinit,
stai pe-un colt dintr-o stea intr-o lume nebuna cand bucati mari de tort
le-ai pierdut sub drapele -naltate sub ploile reci,
dormi sub ferigi albastre si ingeri vor veni catre tine despartind amintiri si vorbe si tunet,
ramai tu oriunde in lume,
ei te cred cersetor dar tu tii langa tine un drapel si un scut pentru ziua de maine.

 

Flori de soc septembrie 22, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 1:15 pm

Peste suflet arzand cad flori de soc din privirea uitata de mult printre ape,
suflete fa-te rug incins catre vesnicia din noi,
iubeste-ma azi pentru ca manine plec cu un tren fantoma intr-o gara uitata si veche,
noroc inselator ai cazut ca o minge aruncata de copii peste gard si inima mea a stat pentru tine,
dragoste cu flori de soc la urechi incalta-ma in visul uitat,
cand iubesti lumea miroase a soc de vara uscat peste campuri,
mai lasa-ma vara uitata in borcanul cu gem de piersici muegait pe rafturi de pin,
adu-mi bucuria de fluturi in zbor peste toamna venind peste lume,
am pasit peste tei din amintirea de ieri si-am invins balauri uitati prin castele,
m-am luptat pentru vise cu lumea inchisa intr-o lume de vorbe,
libertate din dans de tiganci cu fuste-nflorate si grele,
sub mure pe drum am lasat pasii mei si ingeri din cer au cantat pe alei fermecate,
inele din serpi incolaciti cu rubine mi-am pus pe degete in jocul cu flori de lumina,
bratari din liane sarutau pasii mei pe un drum nestiut venind catre tine,
iubire,
ai gust de migdal ascuns prin nisipul cel ranced,
smochinii cresteau in soare de vara -ntr-o curte si te-am iubit cu suflet aprins de rugii ascunsi printre tufe de mur albastru si umed,
lasa-ma toamna sa stau pe o banca in vant de scaieti albi si mari si pastreaza-mi lumina in ochi mari si negrii ca sufletul tau,
mai da-mi din puterea ascunsa -n eroii uitati printre muntii pagani si adu-mi stralucirea din icoane cuminti pictate cu lacrimi de sfinti,
pe trepte sa dorm si sa uit de o lume pagana intr-un templu uitat printre nuferi,
deasupra cocorii in dans fermecat sa lase in zbor peste mine lumina din joc de copii intr-o ploiae de mai si cercuri pe ape,
departe in lume flori de soc tremurande pastreaza secretul uitat in visul ascuns de dragonii cei albi.

 

Manuscrisul septembrie 7, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 4:38 pm

Am gasit pe o plaja ascuns sub nisip un sul vechi ,
rasucit sub snururi ca visul de ieri,
l-am lasat intr-un scrin pentru nopti mult prea lungi,
poate un marinar cu gandul hoinar , abatut si uimit l-o fi scris,
cine stie,
am trecut prin furtuni mult prea mari intr-o zi dar mereu am fugit spre lumina,
infloreau in zile cu gust de parada crini mult prea albi,
iubire tu ma uiti pe sub stanci de corali si ma duci purtata pe marile reci in corabii cu vulturi la pupa,
tu stii sa ma lasi uitata intr-o sticla sub pietre si maine ma arunci in haita de lupi dar mi-e bine sa stiu ca inving,
orice-ar fi voi merge-nnainte in matase pe drumuri uitate,
m-am tinut dupa vise si pasari in zbor si-am gasit fericirea in ochi de copii pe o plaja cu zmeie in mana,
in lumea de ieri am lasat in hamac dragostea sa se arda la soare,
septembrie gol de iubiri si de vise te caut pe sub maluri cu flori,
cresc liane de ganduri ascunse in traiste de calatori,
vreau sa duc mai inalt lumina din noi,
daca poti ca sa faci din lacrimi sa urce la cer visul tau,
daca poti sa mai lasi pe o banca o floare sub soare razlet,
daca vrei sa te tii dupa stele sub ploi de noiembrie reci ai invins zid si lupte`
si ingerii cad peste lume in zi de duminica la ceas linistit,
dragoste te-am lasat pe un camp inflorind sub maci sfidatori si-am calcat prin ruine zambind catre lume,
lumea mea de oglinzi,
printese cu pasii cei mici dansau in sala de tronuri calcand peste inima mea,
i-a cu tine cununa de lauri,
ai sa vezi se usuca si -ntr-o zi te intrebi cine esti si ce cauti pe pamant,
doar credinta va ajunge moneda de schimb intr-o zi printr-o lume cu spini si balauri,
sarutari de iubiri care trec si se uita ,
stai pe-o banca si-ti spui c-a trecut,
e fantoma sau gand nu ami stii,
te ridici si cad frunze uitate si lasa durerea sa se duca-n pamant pe sub ferigi albastre,
uita-ma lume in brate de ingeri cuminti ,
ia-ti un cutitde argint si scoate matraguna din suflet,
planteaza un crin si-ai sa vezi cum in viata stelele vin catre tine ,
pe perna,
fa-ti din caderi un cantec de lupta cu tine,
omule duci prea departe si vise si zbor si uitam ca sub nori suntem mici si goi pe pamantul intins,
iarba-i verde sa stii si creste inalt peste suflete goale,
alunga pelinul si -n duminici albastre vin catre tine cocorii in zbor,
tuberoze din vise ce stau de veghe pe sub porti prea inalte,
uneori gasesti in viata pe-o plaja un secret bine-ascuns ca-n povesti,
pentru tine,
in nisipul cel ud,
ascunde-l in vis si lasa-l uitat pentru vremuri cand lumina se-ascunde ,
ai sa stii cand iubirea revine cu zambet si-ai sa vezi ca in viata cad ingeri si vise dar tu vei sta drept, pe sub tunet si ploi,
vei gasi ascunsa intr-un vis pe sub pernele moi cheia sperantei cea alba,
vopseste-o in mov de liliac ce se-agata pe garduri
dar tine-o aproape de suflet,
iubire in carti de tarot ai gust de cenusa dar cand ninge in zi de decembrie scurta eu iubesc si lume si vis,
pe sub flori de miere albastra eu te gust si te uit,
suflet prea liber te las la intrare si merg ca sa dorm in visul cu ingeri,
se-aude cum vine speranta uitata pe valuri de mare albastra.

 

Intalnirea august 30, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 1:26 pm

Suflet rotat peste ape albastre si reci te intreb cum de poti sa te-arunci in prapastii prea mari
cautand far” odihna soare arzand peste ziua de ieri,
cum poti sa fii tanar intr-o lume atat de amara
adunand mucegai din merele verzi uitate pe campuri,
daca poti sa imi scrii doua randuri pe-o frunza sa pricep ce e dragostea,
suflete ,
oare mai poti sa iubesti dimineata devreme pasind peste roua din macii cei rosii ,
chiar poti pe sub norii cei grei sa aduni ciresele coapte ce gem fara noima,
m-ai atins intr-o noapte cu peceti de iubire si-am crezut ca in loc sta lumea toata pentru visul acela,
iubire aduni peste lume in tropot de cai alaiul de flori din par de mirese uitate,
dimineata crestea din pamant visul meu dcazut din saruturi furate,
te-am gasit pe un mal de ape in ziua de vara albastra si-am stiut ca esti tu coborat dintr-o lume de organza pe mainile mici,
nu stiam ca poti iubi dintr-o data si sa lasi nemurirea in paza de stele,
iarba inalta si uda pana la cer
acopera-mi visul si taci in uitare,
Dumnezeu a stiut de dragostea mea ,
printre scoici te-am lasat si m-am prins de mana cu norii,
nu mai stiu cine sunt in ziua de azi,
m-as acunde sub brazii inalti si as sta langa miere desprinsa din stupi sa ma joc cu fluturi albastrii,
langa portile mari am lasat un dar printre pietre de stanca si calcarul roz sfarmat de privirea ta verde,
daca-ai stii cat de greu imi este sa stiu ca sub ploi sta ascuns secretul din noi
tu ma crezi,
eu stau ascunsa sub ferigi si-ascult vantul ce spune ,
te-as privi dar mi-e frica ca sufletul meu se sfarama sub bolti de lumina,
am sa-ti las desenat pe nisip lang-o apa uitata numele meu sa te-atinga cand dormi si in ropot de cai albi si mandrii sa vina cu gong peste vai iubirea din noi,
flori de mar,
flori de tei,
flori de roua in zori ,
busuioc in sarut de septembrie scutura-te peste ochii mei mari si adu-mi doar iubirea in dar,
lasa-mi joc de ingeri in zbor si sa calc peste serpi daca vrei,
cauta-ma maine sa-mi spui cine sunt si de ce oamenii iubesc pana mor,
lasa aprins la fereastra un dor de lume nebuna si frunze in zbor peste lume,
pune speranta sa cada pe statuile reci ,
daca ingeri pe campuri ating ochii tai vreau sa stiu ,
daca iarba ce-o calci iti mai spune de mine ca-i bine sa nu crezi tot ce spune,
eu m-ascund printre flori si frunze albastre si m-asez cuminte langa ape adanci,
am lasat pe un camp un arc si un scut si-am uitat de razboaie pentr-o clipa cu tine,
iubire,
dragonii cei albi m-au certat ,
i-am lasat printre stanci dar mi-e dor de iubirea ce lasa sa cada flori de tei peste lume,
mi-e dor de vapaia aceea ce arde pe talpi pana sari peste poduri printre nuferii grei si mi-e dor sa mai stiu ca purtand peste ape un steag l-am facut flori si fluturi pentru dragostea ta,
daca-ai stii poate=n vis ai veni catre mine si ai sta alb si-nalt ca dragostea mea pe sub boltele roz din castelul pierdut pe sub ape albastre unde ne-am cunoscut,
suflete fa-te apa rotata in cercuri in dans de tiganci cu ochi negrii si inimi ca focul,
da-mi la schimb pentr-o ora cu tine un sal din matasea cea verde plutind pete ape si dormi,
vis leganat peste stanci,
intalnire de vis sub salcii batrane lasa cheia drept gaj pentru ziua de maine.