Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Femeia din ape iulie 30, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 4:33 pm

Un blestem peste apa rotata a fost aruncat intr-o noapte,

o lume de sticla plina de nuferi albastrii a prins intre vorbe femeia cu plete ca focul,

acvariu cu pesti cu trenele roz si ochii ca ceara pierduta pe sub maluri si salcii prea grele,

pe trepte din cer ingeri veneau sa lase cununi fermecate si zburau cu pesti argintii,

nuferi pocneau peste apa adanca si fata privea din adanc pe sub frunze plutind fara noima,

valuri sopteau si parul calcat de pasari cazand dupa hrana,

suflet pagan tu esti prins pe sub ape in gratii de ierburi maloase,
ai fugi spre lumina,

cautand pe sub apele tulburi misterul ascuns tu stii ca ca sa zbori,

sar broaste speriate de fata inalta ce doarme ascunsa sub nuferii grei,
inocenta ascunsa sub vorbe,

pe un mal stau cuminti papucii de plaja si rochia ei de matase prea alba,

in ras de regina pierduta sub apa vin vise o mie,

bucati de sapun cu pelin pierdut pe sub valuri,

frunze de menta arse de soare te-astepta sa vii din apele-albastre

fata cu parul siroind printre melci,

sa zbori catre soare,

e un pod undeva desprins dintr-un vis,

libelule in cor vor canta pentru tine si fluturi prea roz,

ganduri plutind sub mere cazute din pomi peste ape daca te tii dupa ele vei ajunge la mal,

pastreaza mereu in viata aceasta misterul din ochii femeii din ape si lasa

sa zboare esarfele albe de pe poduri de piatra ,
in zambet de vara,

daca uit intr-o zi sa mergi drept pe un drum,
femeie pagana din ape albastre vreau sa-mi d-ai un inel peste timp,

tu du-te departe in lumi nestiute si cauta secretul ce sta in zambet de nuferi,

iubire si moarte in joc de iele albastre,

povestea in doi e stiuta de femeia din ape.

 

Calcand peste Luna

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:36 pm

Calcand peste Luna radeau in urma flori albastre si dulci gandindu-se

ca tu ma vei urma pe Calea Lactee,

iubire-n florata cu fustele -n clos de tiganci cu par de-abanos,

lumea se vede de sus amara si fara lumina,

ma tin dupa umbre si faclia aprinsa tremura-n vorbe lasate sub pietre,

zvon de august iubind cu ochii-n pamant,

mai cresc rosii carnoase si mari

ascunse sub soare departe pe camp ca sarutul din zori lasat pecete pe suflet,

mi-am prins la maini bratari de aur cu vise si broaste testoase,

s-aduca norocul fugit dimineata cu trenu-n Constanta,

la mare sub scoici sa te caut prin nisipul patat de uitare,

mai stai printre noi soare rotund sa ne legeni in nopti pe terase uitate

prin hoteluri cu iz de mare sarata,

iubire cu ochi de tiganca furata de hoti cu trasuri si salbe de aur,
ramai peste lume,

naluca albastra,

din fuga de trenuri si teii se-ndoaie plangand cu lacrimi de flori cernute si dulci,

peste urmele tale,

e noaptea prea lunga in visele mele de ieri,

iubire-aramie mai lasa sa cada nestemate pe campuri printre rosii inalte si grele,

te-opresti ca sa gusti si sa stii c-ai muscat din carnea zemoasa dar pleci

si lasi sa cada in urma sub ploi mult prea grele visul din rosii ascunse sub vorbele mele,

parfum greu de piersici prea coapte am lasat la ferestre in trenul de noapte si samburi ingropat-am pe campul uscat,

pentru tine,

pe-un peron printre stele stralucind cu vara in spate si-un bagaj mult prea

rosu tragi dupa tine o lume ascunsa in suflet si-n visele tale,

calcand peste luna intr-o noapte-am visat ca ma tes din lumina cea alba si-am fugit sa m-ascund dupa stele,

m-a ajuns din urma iubirea inalta pe maci lasandu-mi pe pat gust de mare sarata,

am intins pe o culme amintiri fluturand din sufletul meu ,

zvantate in soarele greu,

se-adud pasi de iubire venind de la munte si brazii se-apleaca sa faca carare,

am sa calc peste urme din vis si in ziua ce vine cad perele grele pe buzele mele insetate de tine,

amestecat vinul rosu curge din butoaiele vechi acunse in nisipul sub casa cea veche,

doruri multe sub luna pitite in zambetul tau,

daca zbori catre luna departe ia-ma cu tine de mana sa spargem pahare si cioburi sa cada la ospatul lupilor ascunsi prin paduri de mur zi zmeur inalt,

mi-as dori sa ma sorbi din cupe inalte si pline,

in nopti de zmoala intinsa pe trepte,

am sa calc peste luna spre tine si vulturi cam mandrii vor veghea drumul meu,
sa stii ca iubirea invinge in lume dansand printre lupi cu ochii de mure.

 

Ganduri iulie 24, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:12 pm

Cadeau cirese amare din varfuri de pomi sangerii in ziua cand te-am cunoscut si ma gandeam ca te pierd printre degete ,
auzeam iarba soptind pierduta sub inima mea,
soare cazand peste fluturi si pamantul arzand sub vapaia de vara era rosu si copt,
amintiri de cartofii furati din copilaria albastra,
printre gandacii cei verzi un guster te-a privit cum plecai,

FERICIRE,
CAND FUGI I-EI CU TINE SI ZAMBET SI SOARE CAZUT PRINTRE NORI,
O FATA INALTA CU OCHII CA MURA ZEMOASA SI GURA DULCE DE MAR MANDRU SI GALBEN PLECA CU UN COS PLIN DE FLORI,

PE DRUMURI DEPARTE….

VIATA -I FRUMOASA CAND PLOUA PESTE MACII CEI ROSII SI IARBA E UDA DE DOR,
VIATA E BUNA IN DUMINICI CAND SOARELE UITA SA MAI FURE UN VIS SI TE LASA SA STAI SUB O BOLTA DE STRUGURI,

VIATA E DREAPTA DOAR CAND TE D-AI INTR-UN LEGAN SI UITI CINE ESTI ,

CA LOCUIESTI PE PAMANT,

SA STII CA IUBIREA SE PIERDE IN UMBRE SI CAUTA SUB O PIATRE NOROCUL DIN ZORI,

IN OCHI DE PISICA PUFOASA SI GALBENA SA STII MEREU SA DESCOPERI MISTERUL VIETII IN DOI,

INTR-O ZI LASI DEPARTE RAZBOAIE SI UMBRE SI TE-AFUNZI IN MALUL DE FLORI,

CAMPIA INTINSA SUB MESTECENI DE AUR TE-ASTEPTA SA RIDICI VISUL TAU IN CIRESII AMARI,

CAD GANDURI O MIE IN LACUL DE MUNTE ,

ASCUNSA E LUMEA SUB FERIGA DEASA,

SE-AUDE UN CANTEC DIN MERELE COAPTE SI GERELE DIN IARBA CEA UDA SI VIERMII SE PLIMBA PE GANDURI,

MEREU SA TE-NALTI PE PIETRELE ALBE ,

CAD FLUTURI IN ZBOR CATRE LUMEA DIN TINE,

ORELE STAU PRIVEGHIND LA CORTEGII DE GANDURI,

FERICIRE AI GUST DE BRUSTURE PLIN SI M-ALUNGI IN PESTERI ASCUNSE,

CAUTAND NOROCUL -N CIUPERCI TE IMPIEDICI IUBIND IN JOACA UN FLUTURE MOV.

 

Zi de vara iulie 17, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 11:04 am

Nimic nu se compara cu viata la tara,

sa vezi trecand pe langa tine vaci cu ochi mari si cuminti,

sa mirosi trandafirii in curte si sa calci peste lume,

mi-e dor de paduri colorate si de vuiet de frunze in ploi si de soare rotat intr-o zi iti e dor,

de ochii padurii cu stele si roi de fluturi in zbor,

mi-e dor de scaietii prinsi in par si de ierburi inalte….

te pierzi prin miros de pelin si astepti sa se coaca porumbul,

te petrec ulii pe cerul inalt si te pierzi sub ciupercile grele,

miroase a fan si curat si apa-i albastra sarutata de salcii,

ti-e bine mergand printre maci inflorind sub vorbe de ieri si se-nclina in mers brazii mandrii sub vantul razlet,

dor de lume albastra si de joc din povesti sub poduri ascunse,

te urci pe o scara in podul uitat si adormi privind cerul prin fereastra cea alba,

prin oras ne pierdem pe strazi fara nume ,

dar aici zile trec ,

zile vin asternute ca margele pe ate din lana,

o poveste la tara cu o fata pe camp culegand florile mov am tinut sa va spun si ma pierd printre spice si grau,

stralucire si vis ,
in lumina de azi ramane curata amintirea unei zile de vara.

de gandacii verzi , de pamantul cel rosu care te face sa te simti ca in romanele „Pe aripile vantului” , sa stii….

pentru Criss

cu simpatie,