Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Printesa Noiembrie 21, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:44 pm

Departe in castele prea intunecate plutesc pe marea uitarii corabii de pin salbatec,
printesa luminii se scalda goala in ape adanci printre nuferi,
danseaza apa in zambet de printesa,
viata aduna bogatii si ele se risipesc,
flori sau palate se pierd in pamant si trebuie sa-nveti sa innoti prin ape reci si tacute ,
poate o sa citim prin cartile vechi despre printese crescute in saten roz si matase brodata cu aur cautand prin timpuri apuse dragostea si visul,
viata daruita in numele dragostei ,
trecand prin foc si razboaie pentru inima unei femei,
privire de fata inalta cu ochii negrii pentu tine s-au stins suflete,
ce mai cauti?
Viata este grea dar nu de neinvins,
norocul e sarpe verde dansand printre florile mov,
invata sa calci peste serpi intr-un vis innotand in lacuri de munte pierdute,
cad portile de fier cad peste tine si vantul spulbera amintirile,
tine-te bine straine si mergi pe drumul tau chiar daca in fata e zloata si timp rau,
suflete arzi ca sa intre lumina,
pe drumul acela catre visul meu intind mana,
parfum nestiut si fantome,
iluzii si poduri rupte,
pe raul inghetat eu nu am regrete,
voi face pluta din vise sfaramate de ieri si pe cap imi voi pune cununa de stele,
plutesc serpii suparati dar mana mea se face val si iubirea aprinde brazii argintii si te voi gasi dar in primul rand te voi iubi,
sa stii,
noroc ascuns la panda printre macesii cu gust de sange speriat si te voi prinde sarind dupa tine pe-un pod leganandu-se in vantul de iarna,
daca ma prabusesc
pentru tine voi zbura noaptea spre visul printesei din castelul intunecat,
dragoste ,
lume nebuna,
as vrea sa ninga si sanii cu reni sa lase diamante in zbor,
daca vrei te voi lua cu mine sa zburam peste timp.
sa ne oprim langa o stanca cu trandafiri iubindu-se rosu,
sa ma gusti si sa cada o stea pentru tine,
te voi iubi printre liliac sarutat de zapezi si imi voi lasa inima in tufe de trandafir inghetat si daca ninge o voi cauta pe printesa din vis,
oamenii tot cauta lumina si-n lumea mea,
sa innotam prin lacuri de munte ,
iubire te-asez pe-un tron de printesa cuminte.

 

Felinarul Noiembrie 20, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:49 pm

Gardul cu magnolii razlete se scutura in frigul de-afara si focul trozneste in casa mare si alba,
fericirea incepe cu-n vis intr-o iarna,
paturi din lana roz si pufoase ca vraja vorbelor tale,
afara magnolii saruta in vis un felinar ratacit printre ganduri,
zaruri arunc pe o masa si cade trifoiul din sarutul acela ,
lumea intreaga sta azi asteptand o minune,
cautand dupa stele cerul se face cam rosu in visele mele si mi-e dor de iubire cu gust de miere albastra,
mie mi-e bine cu tine.
Arde la poarta o torta printre minuni de flori roz,
daca-o sa ninga o sa plec pe un drum sa ma-mbat de iarna venind peste campuri,
cauta-ma dor si as vrea ca sa zbor peste lume departe
sa-ascund vina de ieri,
fluturi ce mor asteptand uitarea din zori,
vesela -i iarna cand pastrezi felinare in suflet si zbor.

 

Viziuni Noiembrie 19, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:47 pm

Te-ai coborat fericire cu ras de noiembrie peste dealuri roscate si -a plouat in ziua aceea,
ploaie amara si grea peste satul pierdut in uitare,
macii trecuti tremurau intinzandu-se spre tine ca sa te guste,
mai stai,
dor frumos pentru tine ma-nalt catre cer si-as pune ciocolata din vis sa
te-astepte in prag,
castelul meu din lumea violet stralucea in padurea uitata,
m-as plimba prin rauri de porumb copt sa te prind din urma,
amintire,
prin codrul cel negru pasari albe imi arata calea si te-am iubit intr-o zi fara sa stii,
te-am lasat in viata aceasta si-am plecat spre luceferi dar mi-am promis ca intr-o zi voi fi cu tine,
daca ai stii,
daca ai putea strabate drumul catre sufletul meu ai intelege ,
dragostea e tot ce conteaza ,
in urma cad nuferi din cer si ramane tacerea,
ploi fara gust faceti-ma stea,
ti-as alina visele in nopti prea lungi pentru ca eu stiu sa zbor catre stele,
mi-a fost frica sa ma uit prea mult in ochii tai si stiu ca te-ai uitat
intr-o zi cu soare dupa mine,
ochii tai m-au fermecat dar m-am ascuns dupa soare,
mereu am crezut in visul de ieri.
Porti din lumi nestiute le-am inchis printre vorbe prea multe,
iubire tu esti ceata dar stii ca sa frangi zbor de zmeie razlete,
pe un deal m-am urcat intr-un vis pentru tine si-am stat s-ascult vantul,
esti departe,
in lumea aceasta dar stiu c-as putea cu-n zambet sa-ti colorez inima, asa te-am lasat in ziua aceea ,
as fi vrut sa-ti fi dat o floare in dar s-o pastrezi intre carti dar inima mea s-a ascuns printr-o vara fierbinte,
prea multe -ntre noi si prea mult am sperat dar mi-e bine sa stiu ca
m-ai privit plecand pe-un drum fara vorbe,
am stiut ca ma placi,
si sufletul meu a ras fericit,
suflet de copil uneori rasfatat te-as unge cu miere sa-aduni fluturi colorati pentru iubirea aceea,
imi placea cum cadea soarele peste genele tale, nici nu mai stiu ce
mi-ai zis,
te voi gasi intr-o zi,
sa stii…printre orhidee si crini nestiuti intr-o lume de basm,
te-as atinge,
nu te mai ascunde,
iesi din lumea anosta si cauta stralucirea in zori din vise cu flori de noiembrie.

 

Sapte chei Noiembrie 18, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 7:47 am

Scartie scrinul cel vechi si uitat in podul cu muscate razand la ferestre,
o fata cauta raspunsuri prin cartile vechi,
daca sunt sapte minuni in lume poate gasesc sapte chei pentru fericire,
sa-ncui fericirea in podul acesta prea mic pentru vise…
In gradina din fata pomii sunt goi si iarna se-anunta viclean,
in primul sertar as pune lumina din vise,
speranta,
uitarea,
seductia,
dulceata din vorbe,
zborul si
ingerii ,
pe rand le-as aseza in sertare pe hartii colorate ca viata,
sa le-ncui si-apoi sa-n grop chieile adanc in gradina sub tufe de trandafiri si sa ninga,
sa ninga cu vuiet peste pamantul acela ,
sa se stinga amintiri si vorbe uitate,
sapte chei pentru mine si sufletul meu din fier rosu ,
vise prea mari ingrasa pamantul uscat,
as pune cerneala la flori ca sa creasca albastre ca cerul ,
inalte si mandre cu frunze cerate,
infasurata in fier as vrea dragostea .
Sapte chei de lumina intr-o gradina cu flori ingropate sub tufe ,
mai bine le tin la mine in suflet doar pentru tine,
iubire cu gust de prada speriata,
nu pot sa te tin ferecata dar gandul din zori imprastie -n lume magia din visul cu sapte chei pierdut intr-o zi intr-un pod cu muscate.

 

Magnolii si ingeri

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 6:51 am

Uneori se prabusesc de pe soclii tacuti ingerii si ploua peste lume cu magnolii albastre,
oamenii plang fara sa stie ca minuni adevarate se inalta pe trepte in uitate biserici,
infloresc cu furie visele de ieri in fum de tamaie ,
sa stai uneori langa Dumnezeu e tot ce-ti ramane,
mai cade un vis,
altul incet iar se pierde si-ai vrea cumva sa poti schimba lumea,
dar ingeri cuminti te asteapta intr-un vis fara vorbe.
Oamenii buni pleaca in ceata departe si-ai vrea sa opresti timpul pentru o clipa,
tu stii ca-n gradini peste ceata sunt aripi de ingeri in zbor pentru tine,
te-asteapta,
nimic nu ramane pe lume,
piramidele mor,
doar suflet de inger in flori de magnolii ascuns printre vise.
Sa-nvatam uneori sa uitam ganduri rele prin zambet de flori,
cand durerea e mare numai ploia ne saruta pe noi,
muritorii si oamenii sunt singuri cat traiesc pana mor.
Sufla vantul printre porti scartaind prin biserici si pe trepte o fata punea cate-o floare,
daca visul ce cade azi se imprastie pe jos ca mercurul mai bine uita , omule si mergi mai departe,
uitam uneori sa-naltam catedrale in noi si ne pierdem printre pomii uscati,
fericire te caut printre vise cu magnolii albastre,
daca zbori orice vis se inalta spre cer si poti sa atingi universul cu-n zambet,
suflete,
cauta tacerea in zori dintr-un vis cu ingeri in zbor si magnolii albastre.

 

Zambet Noiembrie 16, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 6:21 am

Nopti de dor picura -n sangele dragostei crinii tacuti si te iubesc cu tot sufletul,
infloresc dimineata vorbele dulci si sa stii te-am iubit de cand te-am vazut colindand pe un drum pe sub plopii razleti,
mi-aduci magia in fiecare zi si mi-e bine doar langa tine,
Iubire cu gust de gem de portocal pleznit din pomi auriti ,
te-am gasit la o rascruce de drumuri nestiute,
ochii tai se fac flacari de- alun,
te iubesc atat de mult incat nici nu mai stiu,
trupul meu se face lumina si dor cand m-atingi ,
se scutura nuferii peste ape albastre,
doar o clipa mai stai printre ceata tarzie cand sunt langa tine ma plimb prin castele de flori,
daca as putea as da lumii de stire ca mi-e bine cu tine,
am sa las un ravas invechit pe o treapta de piatra si te voi iubi mai presus de vorbe din lumea aceasta.
Cu un zambet dulceag ma trezesc dimineata si ma-nvalui tacuta in esarfe de zbor,
suflete pastreaza te rog dulceata dintr-un zambet cu flori,
cauta azi printre pietre drum de regi fara nume si aduna nestemate din comori adanc ingropate si lasa-le ofranda dragostei in lumea aceea ,
vreau doar zbor si lumina si mi-e bine cu tine.

 

Vis de noiembrie Noiembrie 14, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:05 pm

M-am trezit in gradina de trandafiri roz zambind intr-o noapte prea lunga,
pierdusem un vis si o cheie ruginita de fier cazuse pe jos,
mi-era cald printre florile roz si mirosea a mir si tamaie ,
iubire mai stii cand visam printre nori si plaja cu scoici parea fericire albastra,
tu mai crezi in uitarea de ieri…ai plecat intr-o zi si -ai luat visul din zori de mana cu tine.
Te-am pierdut printre lacrimi si flori dar azi m-am trezit intr-un vis de noiembrie bleu,
indraznind sa ma plimb printr-o lume in care uneori pana si ingerii din cer nu indraznesc sa mai calce,
petale pierdute din suflet dansau in vantul cam rece,
imi doream sa fi nins,
dragoste cu zambet de fantoma din ceata tarzie,
daca pleci intr-o zi alte lumi se deschid pentru mine.
Taceri din prapastii adanci sarutau picioarele mele si- as fi vrut sa am mantie alba in visul meu despre tine prin durerea cu gust de gutuie stricata,
lumea mea,
lumea ta,
cuvinte prea seci in zbor de pasari tacute,
fulgera peste visul acela,
iubire,
pe un pod intre doua lumi nestiute,
uneori drumul te duce printre bulgari de sare si amintirile mor pentru ca visele tac.
Ti-as fi pus la picoare orhidee albastra si mov ,
sa m-ascund din calea pasarilor cu ochi de rubin ,
nu te-am gasit in ziua cu gust de cenusa dar am ramas privind cerul tacuta,
viata mea uneori te faci rug printre starvuri si cruci dar gasesc mereu drumul spre cer si lumina,
doar moartea ne desparte de visul de ieri,
printre stanci inveti sa culegi liliacul salbatic si sa urci peste pietre calcand peste tine,
vis frumos printre scoici si mari mult prea calde,
stim sa pierdem in viata ,
cu asta ne nastem dar cand moare iubirea din cer cad pasari albastre.
Fa-te suflete petale de crin printre vorbe si-ascunde-ma noaptea sub frunze carnoase,
sa ma plimb prin gradini pe sub ferigi salbatice,
intr-un vis te-am lasat sub un cer cafeniu,
fericire porti vorbe din catifea peste lume si cand pleci raman urme pe pamantul jilav,
daca adun in poala castane si samburi de nuc poate uit pana maine de tine.
Te-am inchis in gradina cu vis ruginit ,
azi din samburi pierduti nucii
se-nalta cuminti catre cer,
stau de straja semeti pentru vise pierdute,
cad castane pe rand si-acopera vorbe goale de ieri,
nu mai stiu sa mai caut semne despre dragostea ta pentru mine,
am ferecat-o-ntr-o zi intr-un vis de noiembrie.