Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Feerie Decembrie 26, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 6:19 am

Pe lacuri de munte albastre te-am pictat dragoste cu galben din suflet,
in dansul de nuferi tarziu a inflorit inocenta,
privirea ta de alun pierdut prin zapezi,
feerie e ziua de azi asteptand in prag zapada sa cada,
se-aude un cantec printre brazii inalti si mi-e dor de tine zambind dimineata,
suflet din nou te inalti printre vise,
am cules asteptari mult prea dalbe si-am privit catre pasari zburand de pe stanci,
iubire -n organza cea mov te flutura vantul dar ciudat tu faci omul sa zboare spre lumi nevazute ,
cad stiuletii pierduti de pe campuri sagetate-n iubiri mult prea pure,
sub stele ingerii aduna visele toate,
ne ramane feeria din zori sub zapezile-albastre,
gandul meu lasa-n urme trena de fluturi si zbor catre tine,
calca-mi pe urme si-aduna in prag colinde de stele,
lumina din noi e feeria ce sta straja la portile inchise din lumea de ieri,
cheie de fier argintat,
dor de stele uitat,
busuioc pus pe mese si aur si flori pentru tine,
ti-as pune covor din vraja de noapte sclipind pe sub pomi incarcati de omat ,
iubire aduci feeria de vise in cununa de brad ,
cu noroc vrei sa fii intr-un cerc de pe lacul uitat printre roua si vise.

Anunțuri
 

Craciunul Decembrie 23, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 7:42 am

Sarbatori in clinchet de sanii razlete au venit peste noi,
Craciunul cu ingeri si glas de copii inghetati sa ne-aduca minunea aceea pierduta,
oameni mai putem sa mai credem in noi ,
sa furam cate-un vis dintre stele ,
sa-l prindem in par si sa stergem din suflet povara,
fiti mai buni si mai nobili printre vieti aruncate de zaruri din soarta cam rea uneori,
fiti mai mai bravi daca -n lupte ne-am pierdut printre umbre si lasati lumina sa vina in prag sa ne umple,
usi din cer se deschid in taina cea mare si noaptea cea sfanta ne prinde in visul curat,
vis de iarna cu ploi si cu ruga fierbinte,
printre nori straluceste darul sub brad,
de Craciun sa-auzim colinde in prag ,
scuturati iar sertare din viata aceasta pe geam si muscate sa fie in suflet,
asteptand cuminti pe la porti zapada inalta sa ne fie ziua de azi minunea cea alba,
sa lasam bucuria si bradul in case sa miroasa a mir si a bine daca iar am pierdut cate-un vis mai ramai langa mine,
iubire,
sa ma-nalti peste lumi prea murdare si oameni stafii si sa-aud iar din ceruri un cantec cu ingeri zglobii,
de Craciun sa aducem la geam o poveste desprinsa din podul de tara uitat,
printre fanul uscat si munti ce ne-asteapta cu tobe si fum,
sa gasim azi puterea de a merge pe drum,
sa-naltam catre cer privirea smeriti sarutand in tacere o icoana uitata ,
lasati lacrimi sa cada tribut si cautati pe la geam busuioc si cu vasc impletit in cununi,
suflete fa-te minune albastra sa mai pot sa mai gust de Craciun la o masa si sa-mi fie tacerea ca o carte de sfinti pierduta-ntr-o zi pe lavita grea,
o minune mai vreau sa mai pot respira printr-o lume bolnava ,
printre ferigi de munte mai lasati cate-un vis sa mai cada,
de Craciun opriti ceasul sa va puneti dorinta,
Sarbatori Fericite va spun si sa mergem mereu innainte!

 

Poveste cu ingeri Decembrie 22, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:15 pm

Daca ploua cu trandafirii cei roz lasati sufletele cuminti in ploi ca sa cante,

vin ingerii buni ca sa fie cu noi in viata aceasta,

daca ninge frumos intr-o zi un alt vis a murit si mi-e bine sa stiu ca stai langa mine,

iubire cu chip nevazut si tesut dintre ceturi din lumi stravezii,

uneori tacerea e poarta spre lumea din noi si cad raze de soare razlete,

prin furtuni si ploi nestiute te-nalti catre cer si strigi catre ingerii goi,

vedete sau cersetori suntem praf si ne ducem cu vantul,

bogatii fara noima si vorbe ce mor lasa omul in drum,

suflete tu mai poti ca sa zbori,

sa ma plimb prin biserici si icoane cu sfinti as mai vrea daca-as stii ca maine eu plec catre ingeri,

sa pastram lumina neatinsa din noi ,

cad in ploi umbre peste stafiile reci,

se inalta salbatic dorul din viata neatinsa de demonii negrii,

printre nuferi si vis te-am gasit ieri plangand si am stat sa ma rog pentru tine,

daca ingeri mai zboara pe pamantul cel rosu si -o poveste deschid in iarna cea grea ,

omule stai si culege pe mal crinii albi si inalti,

daca ras de copil ne mai face sa stim ca mai suntem intregi prin desisul cu spini,

as calca pe macese uscate si-as privi catre stele ,

ma imbrac in vesmantul cel nou si-astept sarbatorile albe,

mi-e dor de iubirea ce-asteapta cuminte la geam intr-o poveste cu ingeri.

 

La tara Decembrie 17, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 6:02 pm

Te-am lasat intr-o zi pe un drum de tara pierdut si cerul a plans pentru mine,
nu m-ai oprit desi gemeau zapezile sub noi si ne era atat de bine,
lacrimi si flori pentru tine ,
printre stanci te-am uitat si am plans pana acasa -n tacere,
sclipea Dunarea inmarmurita de tristetea fetei pagane dar nu m-ai oprit si-ai ucis visul meu de copil pentru tine.
Am plecat lasandu-ti vorbe amare si-au trecut anii peste satul din ape,
lumea uita dar iubirea nu moare in visul de ieri,
din cer cad zapezi mult prea albe pentru lumea de azi,
mi-e dor sa ma pierd pe sub ceruri de chihlimbar,
sa ninga cu flori intr-o zi de decembrie-amar,
sa miroas-a gutui si sa fie nopti de poveste,
oare mai e cum a fost sau mai stii cum mai este,
care vis te-a furat sau ce gand de fata hoinar,
tu erai ca un zeu pentru mine,
mai stii,
ma furai dintre flori rapuse de tei si-aduceai dragostea cu miros de pelin,
ti-amintesti intr-o zi c-ai pierdut o iubire pe-un drum de tara rebel si ai fost fericita ca printese umbland deghizate prin targuri de vite,
iubire murind lasi in urma lacrimi de sange,
ne e bine sa stim ca pastram amintiri mult prea dulci in sertare de suflet de nimeni stiute.

 

Castelul Decembrie 13, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:16 pm

Departe in lumea de sticla castelul stravechi se oglindeste in ape adanci ,
peste poduri rupte de timp se scutura teii si mi-e dor de tine,
fericire ai pas de zana in rochie de catifea albastra si te -nalti peste nori,
te-am cules intr-o zi de duminica,
ce-ai vrea sa-ti spun atunci cand ploua taceri peste lumea noastra,
te-as tine de mana dar degetele tale sunt reci si fruntea tacuta,
prea multa drama lasi in urma,
pozele tale le-am aruncat peste apa adanca si-ntr-o noapte am stat si-am privit din castelul de sticla ce-a mai ramas din cuvinte,
daca pleci m-asez la un pian si mana va saruta clapele vechi ,
in ritm de jazz te-as lasa sa mai cauti printre flori scuturate,
nostalgii lasa vantul printre oameni fara chip si umbre ,
acolo sus doar vulturii ajung si le-am iubit dansul peste lume in ziua cand am stiut ca
m-am indragostit de tine,
ca sa zbori uneori aripile sunt amortite si-ai nevoie de vise,
unul ce cade, poate cel mai cuminte,
amintire prea alba zboara acum peste mine,
fidelitate,
amesteca-ma intr-un soare de iarna zglobiu ,
au plecat spre stele oameni ce-au castigat razboaie si urmele sunt acoperite de nopti nestiute,
ti-am promis ca ma voi lupta cu monstrii cei rai doar pentru tine,
suflet de zmeu mov fa-te lumina,
inalta-ma spre nori si leagana-ma intr-un glob cu paiete,
ruine faceti-va praf si sa creasca liliacul salbatic,
vreau flori si vise ca sa ma-n-lantuie,
dragoste te-as fereca intr-un castel de clestar,
sa te-nalti pe mari de coral albi si sa te faci nisip de aur peste oameni cand plang,
sufla vantul si nu lasi nimic la schimb,
unde sa te mai caut daca fugi in ceata albastra,
au fost regine pe lume ce te-au cautat
iubire in dansuri pagane ,
elefantii cei albi ti-au adus piramide dar tot ai plecat sfaramandu-te ca portelanul pe rafturile goale,
castelul din timp sta gol si nemuritor dar dragostea vine si aduna magnolii,
omule vei invinge daca zbori si scut iti faci din iubire.

 

Iarna Decembrie 10, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:34 pm

Iarna spala suflete si aduce in prag ghirlande-nghetate,
cand ninge peste lume se face liniste si mi-e bine cand stau langa tine,
iubirea frumos iti zambeste dar nu uita ca vantul spulbera visele,
uneori alergam dupa nalucile albe si uitam cine suntem in ierni cu lumina si tropot de reni pe sub bolte albastre,
cad pe sub nori minunile din noi si ramanem goi,
omule ridica-te-n omatul cel alb si gusta dulceata din visul albastru,
mai e mult pana maine tu stii dar iubrea e darul cerului pentru tine,
fa bine intr-o lume de dureri si tristeti,
eu cand pierd ma ascund sub zapada fierbinte si-mi acopar ochii cu stele,
lumina mai ramai langa mine,
speranta tine-ma de mana bine ,
vreau sa caut zambetul florilor in ceata tarzie si sa te pastrez pentru o ultima clipa doar pentru mine.
Iubirea-i fugara si-n cosuri de rachita poarta dureri nestiute si umbre,
sa ninga dar sa ne fie bine.
Te-ai pierdut intr-o zi pe sub flori de maces si te-ai dus fericire departe,
am stat si-am privit mausoleul solemn si m-am gandit doar la tine,
ochii tai pareau lacuri departe in munte ,
m-am tarat printre cioburi cu un vis cuminte ,
l-am pierdut agatat de spinii din zori si oglinda s-a spart,
sapte ani de ghinion,
am zambit adormita la gandul ca-i fantezie si acel maine mi- gasit visul intr-o sticla inchis,
joaca tare nu sta daca vreai sa castigi dar gandul cel bun sa-ti fie nestiut,
Dumnezeu, ingeri , flori,
as dansa in ploi cand mi-e frica de mine,
pe sub boltele reci iar ma pierd printre stanci dar floarea de colt inghetata mi-e far,
uneori nu mai stii ce ai fost , ce-ai visat dar lumea de azi e hangar,
ramane-n zapezi urma sarutului tau si te-as prinde cumva in mainile mici,
iubesc iarna mai mult decat crezi si mi-e frica de dragostea ta pentru mine,
prea mult ne-am iubit pe sub vorbele reci si stiu ca te pierd ,
m-am rugat unui inger sa te lase cu mine,
si-am atins in zbor pulberi de aur, scutura-ma fluture al noptii ce vine si lasa-mi uitarea sa vina peste mine,
iarna zambesti ca-n povesti nestiute si gerul pandeste visul natang,
iubire de fata cu ochi de cafea,
ramai felinar,
sa te sorb dimineata sub prima zapada intr-un vis cu reni alergand pe poteci aurite si–o sanie alba ce-aduce iarna cu ea.

 

Evantaiul Decembrie 9, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 11:42 am

Sclipeste un vis in iarna ce sta sa-nceapa si evantaiul negru cu paiete de la petrecere sta cuminte pe masa,
bal mascat ca si viata ma porti prin tuneluri departe,
spectacolul propriu in zdrente stralucitoare schimba gandurile,
viata cu noroc inselator cu paiete si perle adunate pierdut
pe-un drum printre lalele rosii,
am calcat indrazneata peste margele perlate si te-am lasat in ploaie plangand dupa stele,
pacat ca lumea inca aduna boarfe luandu-se dupa etichete,
e prea mult gunoi in viata,
sunt satula de fite si prostia sade pe piedestale -ncoronata ranjind in duminici cu ploi,
mi-e dor de narcise albe parfumate si -as lasa barci cu nuferi albe pe ape la vale
pentru cate-un vis pierdut ,
daca- as stii ca mai pot schimba ceva,
lasam in urma evantaie cu vise si alegem perlele negre din iluzii,
fiecare om care pleaca e si mai singur pana maine si uneori nu ai la ce sa te mai intorci,
valori cad de pe soclii in taceri uitate si prin praf se deschid morminte,
nu mai vedem semnele si ne acoperim in taceri reci,
tristeti de campioni urcand scari din marmura alba,
singuri ne lasam premiile la intrare cand noroiul atinge nuferi si-i inneaca,
vise sarutand gladiole prea inalte,
spre cer zboara pasari ratacite prin hale cu fiare vechi,
ceru-i prea sus si prea multa ceata dar ingerii vegheaza ,
daca scutur de praf evantaiul de catifea un vis se va -nalta si -n draperii de ploi inalte minunea se va-mplini ,
dragostea se-nsira-n ape adanci si pescarusi vor gasi perla neagra din visul cu evantaiul de aseara,
cand iubesti nimic nu e greu dar viata intoarce suflete pe dos si -n zbor de pasari mandre se pierd visele pe lume.