Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Ciresul Aprilie 20, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:35 pm

&

Am visat ca pluteam pe o apa adanca si flori de cires sarutau parul meu,

imbraca-ma viata in privire adanca si lasa-ma pierduta pe sub flori de cires,

pasii mei catre noapte cu stele departe adunau licuricii pe drum,

printre pietre si ganduri iarba crestea in tacere si gandul cel bun zbura catre cer,

cand sfintii coboara in taina printre oameni de rand invata sa crezi in minunile-albastre si priveste spre cer,

mai e loc sa visezi si sa lupti,

dragonii cei lenesi veneau catre mine in visul acela si pluteam sub dor nestiut,

invata sa iesi din tunele pe rand spre lumina si ingeri ce vin pe pamant,

aduna sub salcii pletoase si reci ganduri o mie dar sa stii sa petreci cu vinul cel rosu intins pe campia de maci,

sa lupti pentru bine dar nu-ti fa din scut o mandrie,

in viata cari saci dupa tine cam grei si iubirea o vinzi pe un ban de argint,

sub saluri in vant lasi si vorbe si vise si ti-e greu pe pamant dar iubirea invinge si-aduna

matasuri albe pe drum nevazut,

te urci pe cantarul cel greu si inveti sa renunti rand pe rand la vise de ieri si nu te

intrebi daca pierzi ceva din sufletul tau,

mai stii cand zburai pe campiile -albastre si prieten ti-erau vantul si jocul,

in vis te luptai cu balauri uriasi si lumi nestiute dar astazi treci pe langa magnolii in

floare si copilul din tine il tii ferecat,

omule stai pe banca intr-un parc si priveste spre soarele -nalt,

maine pleci si lumea te uita si gerbere rosii te vor veghea uscate pe-un pumn de pamant,

fa-ti astazi un pod peste vise si paseste mereu innainte ,

o fata cu parul ca focul si ochi de mur negru te tine de mana cand ti-e frica pe drum,

tu sa stii,

langa tine sunt ingeri pe drum,

livezi de cires alb cu flori zburate de vant sa te cheme cand uiti cine esti pe pamant.

 

Templul Aprilie 14, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:57 pm

Ningea intr-o noapte cu orhidee albe peste buzele mele insetate de tine si pe cerul inalt zburau ingeri ,

in templul tacut ti-am adus inima si desculta am mers prin ruine,

iarba tu cresti inalta ca visul din zori si te-ating sfaramand in palme pamant cu miros de pelin,

imbraca-ma-n alb primavara si adu-mi fluturi in zbor peste lumea de azi,

sapa-mi visul in pietre uitate pe drum si lasa speranta sa zboare prea alba cu aripi de-argint,

cad stele si sarutul tau se face padure si lumi nestiute,

pe sub ape sta prins printre nuferi gandul de ieri si lumea-i albastra,

bate vantul peste ce-ai simtit ieri si ochii tai stralucesc intr-un cantec hoinar,

fa-ti temple in suflet din vise pierdute si lasa tristetea la portile mari,

sa te tii dupa ingeri pe carari neumblate si lasa-te suflete purtat peste ape,

ma legeni pe frunze privegheata de monstrii si ma pierd printre nuferi si maluri inalte,

daca fluturii zboara si vin catre tine amintirile negre paseste in templu si cauta in tine drumul cel bun,

mereu sa te tii dupa soare si vant,

cad ploi intre cer si pamant si florile tac,

urca pe trepte-n spirala pentru un vis si lasa sa cada in ape cenusa de azi

si regii au cautat fericirea prin temple uitate si-n pas de domnite sub rochii fosnind au lasat pentru tine secrete pazite de sfinti,

norocul ce urca spre luna e zmeul de ieri pierdut de pe campuri cu flori,

lasa-l sa zboare departe ,

invata sa cauti pe sub zambet de salcii udate de ape secretul lasat de oameni eroi si mai urca o treapta ,

poate sus e doar golul imens dar templul ramane de veghe in lumea de azi
si-n ruine de fum vei vedea curcubee de vise,

printre voci si naluci vei gasi drumul tau luminat in noaptea cea lunga,

intr-o zi calator tu vei fi catre stele dar in urma ramane lumina si drum pentru altii batut printre pietre si copii vor urca catre templul inalt pe trepte uitate si ape albastre vor veghea drumul lor printre cactusi si ploi,

in joc de lumina si-n zbor catre lume mai lasa in urma o parte din tine ,

zideste un vis langa templul inalt si ingeri te vor prinde de mana,

prin ploaia ce vine se aude pamantul ce urca la ceruri din visul uitat,
sa cad din tine tristetea alergand prin stiuletii cei goi,
sub zambet de mere verzi viermii scurma dupa cate un vis,

tu mergi innainte sapand prin peretii prea galbeni,

iubire alergi pe calul salbatec si m-am tinut dupa tine nestiuta de nimeni,

fa-ti temple din vise si cauta iubirea ascunsa pe drumuri de tara in raset de satra adunata la focul de vara,

in dansul nebun sa te pierzi si stele sa-ti fie matase si perna,

fug pasari in templul pierdut peste timp si te joci doar cu tine,

pe sub flori fara nume ,

in noaptea ce vine dansez cu fantome la porti mari si albe,

iubire ai gust de vin sangeriu lasat in cripte uitate si-adanci,

cand te sorb ma inalti catre stele si temple ce cad si se uita ,

troznind a lemn sec din lumi pierdute in visele mele.

 

Trandafiri Aprilie 8, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 3:38 pm

<

La geam a inflorit trandafirul cel alb prin vantul ce-l batea ntr-o noapte,

picura din cer ploi de miere albastra peste sufletul meu,

m-am obisnuit sa inchid pe rand usi si sa nu privesc innapoi pentru nimeni,

suflete tu mereu ma certi pentru asta dar mintea imi arata cararea printre salcamii cei albi si inalti,

bratari din argint rasuceste vantul peste vorbele mele ma pierd si
m-ascund pe sub florile mari,

printre ingeri si coifuri de aur pe campuri intinse doar pomii-nfloresc cu zambete stranii,

dragoste te-ascunzi pe sub doruri si te spala tiganci cu ochi negrii in sapun cu pelin,

tristetea se duce pe apele repezi si sub pietre mai ascunzi cate-un vis,

invins-au strabunii si poduri sfaramate si inimi de plumb,

uitam cateodata ca-n lume poti lasa un vis incrustat intr-o stanca

daca tii capul drept si privirea -nnainte ,

crizanteme si lauri vor creste pe frunte si poti calca peste spinii razleti,

serpii tacuti se vor tine de-o parte pe drumul cel lung ,

milioane de vorbe cad pe rand in prapastii adianci si ramai tu cu tine,

un inger si-un demon vegheaza o stea,

de-o parte-i lumina si-ntr-alta sta noaptea cea grea,

fa-ti aripi sa zbori catre ingeri si vise,

ingroapa-n gradini nesfarsite visul cel dulce sub tufe de trandafiri ce se-agata de garduri,

fa-ti bolte din zboruri si scut din iubire si-o lume intreaga iti va sta la picioare tacuta,

pastreaza cand lumea e muta si rea la o fereastra deschisa spre soare un zambet de

trandafir auriu si vezi daca scuturi la geam praful vietii ai grija ,

pastreaza bucuria de-a fii printre stele si fluturi,

de-a pasi prin ruine inalte mereu catre stele si ingeri uitati pe sub flori de liliac,

in copaci te urcai intr-o zi cand invingeai balauri trufasi printre pere cu gust de povesti

si randuri de rosii au vegheat jocul tau,

cauta straine de azi in copilul de ieri visul cel bun si saruta la geam sub un cer

plumburiu trandafirul cel mandru,

poate mai stii sa iubesti si sa zbori si-ai uitat,

viata -i ascunsa prin spini si daruri ce vin pe sub petale de trandafiri.

 

Taceri Aprilie 3, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 10:04 am

Lanturi de fier ruginite ne prind picioarele pe drum dar lumina ne poarta spre pajistile verzi cu mieii cei albi alergand sub soarele galben,

in taceri cauti pe rand minuni sa apara in vara ce vine,

visuri uscate scuturi la geam si ploaia curata viata in diminetile reci,

primavara e o fata cu ochi negri si cozi mari si grele ce-ti bate la geam printre stele,

ai lasat amintiri in zapezile grele,

uitare cu zambet de zarzari in floare cazi peste lume,

miroase a fum si pamantul e rosu,

peste campuri pana la cer te-nvaluie cantecul ierbii amare,

prin lume pornit-au elefanti cu rubine in drum catre tine,

mai stii,

primavara aduce in prag un dar cu pelin si vinul uitat in cramele reci si adanci,

undeva sta ascunsa speranta in rochie alba,

sa te joci pe un camp printre meri infloriti cu mieii din visele tale,

au ochii adanci si cuminti ca soaptele tale,

lumea-i trezita la viata de fata inalta cu zambet de flori si vantul prin parul cel negru,

te trezesti intr-o zi in tabloul cel roz printre spinii inalti tot cautand ce-ai pierdut si vezi

cerul inalt,

tacerea din vobe de sfincsi pierduti peste lume te-nvaluie cu voal de mireasa naluca,

iubire tu stai de veghe pe-o stanca prin ganduri si ploi de duminica,

la tine se-nchina si serpi adormiti pe sub pietre si zei,

visat-am un vis cu ingeri zburand prin ploi de cenusa,

trifoi inflorind cu zambete mov te-am adunat in ziua de primavara alba de pe campul

uitat intr-un vis ,

mereu ne trezim calatori printre pomi infloriti in minunea tacerii de primvara.