Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Va multumesc Decembrie 29, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 4:22 pm

 

Va multumesc acum,

 la cumpana dintre ani,

voua,

celor carora  va place acest blog,

pentru ca mi-ati adus fericire si bucurie.

Va multumesc pentru incurajari,

voi incerca sa pastrez lumina ,

sa putem fi  felinare unii pentru ceilalti,

sa va aduc nostalgie ,

 bucurie,

 dar ceea ce este cel mai important,

sa invatam impreuna sa pastram Lumina in suflete.

Este cel mai important.

Blogul  meu se vrea  un gand bun si o incurajare pentru oricine in momente grele,

toti trecem prin ele,

putin mai excentric ,

asa ,

ca mine,

dar mesajul  este acela ca  sunteti unici si importanti.

Vreau sa va luptati pentru vise, 

dragoste si sa cautati credinta in Dumnezeu.

Cautati-va locuri sfinte in Bucuresti sau in lumea aceasta unde sa va simtiti ca acasa,

acolo sa fugiti cand viforul vietii vine peste voi.

Fara sa stiti mi-ati adus mie insami multa bucurie prin mesajele voatre,

au fost zile in care un mesaj pe acest blog   sau pe email mi-a luminat sufletul.

Fugiti spre lumina cand simtiti ca intunericul vrea sa va prinda din urma.

Incercati sa va ridicati in zbor precum pasarile chiar daca durerile sau dezamagirile vor veni ca bolovanii,

veti vedea,

va va fi mult mai usor.

Poate viata ne va aduce pe multi la limita prapastiei.

Ridicati-va si zburati,

spre cer,

spre lumina,

spre frumusete,

spre Dumnezeu.

Cautati trandafirii in mijlocul iernii si atunci cand veti incepe sa faceti asta, ingerii vor veni langa voi,

ca sa va ocroteasca.

Ingerii vin langa oameni aflati in tristeti adanci sau in pericol,

 ei stau acolo pentru a va  ocroti si a va arata drumul drept.

Invatati sa nu va pese de ceea ce crede lumea,

fiti voi insiva,

cat mai originali,

cautati   adanc in sufletul vostru propriile nestemate,

 aduceti-le la lumina zilei si faceti-va gradini in vieti din diamantele viselor voastre.

Acolo fugiti de lume,

in gradinile voastre frumoase,

sa va hraniti sufletele pentru ca maine sa o luati de la capat.

Invatati-i si pe altii sa caute lumina.

Sa faca bine in lume.

Invatati sa deveniti modele si atunci cand altii vor incerca sa va copieze, luati-o ca pe un compliment,

inseamna ca ati reusit.

Ati ajuns la sufletele oamenilor.

Invatati sa nu tradati,

sa luati atitudine.

Lipsa de reactie lasa monstrii sa va  manance visele.

Nimic ce vine in lumea asta ca un capat de drum nu este asa,

mereu o usa se inchide dar un geam se va deschide spre altceva.

Asa e viata.

Invatati bucuria din lucrurile simple,

ganditi-va la fata cu castanele…

o fata a carei bucurie a oprit lumea pe strazi sa culeaga castane in prag de iarna…

Sunteti speciali  si puteti face lucruri speciale.

Un milion de lucruri speciale.

Va veti obisnui sa colindati singuri prin labirinte,

sa va jucati cu stelele,

sa iubiti ingerii,

sa stiti ca acolo  sus este mereu cineva ,

veti cauta florile care se deschid  in vise si le veti aduce  in gradinile voastre.

Si ele vor inflori aproape salbatic,

 va fi frumos,

va fi lumea voastra albastra.

Nimeni nu va veni in acea lume ca sa mutileze sau sa fure visele,

pentru ca forta voastra sufleteasca va deveni incredibila.

„Pentru ca  cu noi este Dumnezeu”.

Niciodata sa nu uitati asta.

Impreuna, suntem ca o echipa de baschet.

Feerie de stele in suflete,

credinta si multa lumina,

 asta va doresc de sarbatori!

„Eu stiu ce e durerea

De a te recunoaste invins,

Mai dulce e victoria

Cand mergi prin vis cu flori de IRISI…”

 

Ploi de decembrie Decembrie 27, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 6:47 pm

 

Viata cu trandafiri prinsi in par ,

mai lasa-ma putin sa te respir acum de sarbatori,

mai adu-mi  bucurie si zambet,

flori de ger la ferestre si inocenta de pe drumuri pierdute de tara.

Uneori ma simt zburand printre pericole,

un joc cu moartea si viata in acelasi ton.

Sa multumim lui Dumnezeu pentru familii,

pentru parinti pe care unii dintre noi inca-i mai avem,

sa invatam sa zambim in ploi de decembrie,

 maine va fi alb si viscolul va rasturna tristetile.

Aduceti Domnului lumina din sufletele voastre.

Veniti langa icoane vechi sa va rugati in biserici,

sa aveti puterea de a trece peste toate.

Viata este fir de ata,

 maine se rupe si visele tale ajung in pamant si vor rasari flori dar nu vor mai fi ale tale.
Lacrimi dulci sau sarate de fata frumoasa ca o icoana care a rasturnat  balauri dar se loveste de ziduri.

Si uneori nu mai stie cine este.

Doamne te rog adu-mi lumina in viata mea,

eu asa ma rog de sarbatori,

adu-mi puterea  de a trece prin ziduri,

sa nu ma opresc,

sa nu ma tem…sa razbat prin intuneric.

Uneori mi-e frica de josnicii ridicate la rang de bine,

ei iti vorbesc de Dumnezeu si in sufletele lor este intuneric.

Fa Doamne lumina in viata mea,

 o lumina atat de puternica incat sa stralucesc noaptea pe strazi,

fa-ma felinar pentru altii pentru ca eu am cunoscut tunelele.

Din lilieci mi-am transformat  visele in fluturi,

i-am adus pe toti la lumina din pesterile acelea intunecate.

Vreau sa fiu lumina pentru altii,

sa nu se rataceasca prin ele.

Mai lasa-ma putin sa respir trandafirii  si sa invat sa construiesc castele din vise.

Adu-mi in vise magia stelelor si stralucirea ingerilor.

Te rog  Dumnezeule Bun,

 sfasie tu cu sabia perdelele  de intuneric si de pericole.

Mereu pe urmele mele a fost un blestem,

de mica,

te rog sa ma faci sa fiu puternica.

Si buna.

Sa iubesc oamenii si sa-i accept asa cum sunt.

 Stii ca nu ti-am cerut niciodata averi.

Ti-am cerut putere,

 cand am simtit ca ma pierd printre serpi.

Te rog sa nu lasi intunericul sa ma ajunga din urma niciodata.

Voi fugi si ma  voi ascunde sa  treaca furtuna intr-o rugaciune simpla de iarna.

Am fost pentru altii razboinica si nu m-am temut  sa ma arunc in batalii care, de fapt,

 nu mi-au apartinut niciodata.

Pentru mine nimeni  nu a plecat la lupta veodata.

Eu mi-am croit drum printre stanci

,am stat la masa cu oameni carora le-am dat haina de pe mine si care,

 a doua zi,

 m-au vandut ieftin la targul de vite.

Si tot am zambit…

Ei si?

„Pentru ca cu noi este Dumnezeu”.

Aceste cuvinte sunt sfinte.

Uneori lumea mea mi se pare a crinolinelor roz din

„Cei doi copii de rege” ,

 inalta, imparateasca

 si buna.

Nu-mi lua puterea de a cauta raspunsuri in petale de trandafiri si de a deslusi visele in cochilii de melci.

Mai lasa-ma  putin sa imi spun ca va fi bine.

Lasa-ma sa ma mai trezesc cu trandafiri rosii pe perna si sa imi spun ca viata merita traita,

te rog Doamne,

 ajuta-ma in tot ceea ce vreau sa fac.

Pentru altii si pentru mine.

Adu-mi ploi de decembrie sa imi spele sufletul,

ca amintirile le-am cam uitat,

spala drum in fata mea ,

deschide drum de lumina pentru mine si forta si inocenta cu care  privesc viata.

Nu-mi lua lumina din suflet niciodata.

N-as mai fi eu,

bogdanahelp.

 

Bradul de Craciun Decembrie 23, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 4:24 pm

 

Mereu mi-a placut sa impodobesc bradul de Craciun.

Sa pun in el cate un glob frumos colorat si,

de fiecare data,

cate o dorinta.

Numai pentru mine.

Prietenilor care sunt departe le trimit felicitari virtuale.

Cat mai haioase,

uneori.

Ma intreb daca in lumea in care traim mai poate supravietui cuvantul Prietenie.

La tot pasul te lovesti de oameni falsi,

precum pisicile negre.

De Craciun mi-as dori ca Dumnezeu sa faca curatenie din ceruri,

cu matura,

cu varga,

cu apa si cu foc daca se poate.

Se poate?

Poate ca am asa o forta spirituala si o mare naivitate incat cine stie?

Dorinta mea va fi auzita.

Mi-as dori in 2010 sa scap de toti acesti prieteni -pisici -negre,

de oameni pe care-i tii langa tine si -ti aduc intunericul in viata.

Pe neasteptate.

Lume cu becuri colorate si cu beteala pusa in par,

de aceea eu iubesc libertatea din sufletele tiganilor,

fustele crete cu florile aruncate in par si pe ele.

Iarna frumoasa cu flori de ger in ferestre si ochi mari  si caprui  de fata,

poate ai tu puterea de a mai schimba ceva,

din atat eu n-am sa mor,

dar am si eu dorinta asta de Craciun, s

a faca Dumnezeu curatenie printre noi.

Sa ma trezesc de maine intr-o  lume normala,

fara tradari si oameni second hand.

Poate daca mai ninge cumva ca in basme ,

cine stie,

se mai scapa de perfidia ridicata la rang de arta.

Uneori chiar nu-mi dau seama ce periculoasa este lumea in care traim , poate pentru ca in sufletul meu voi pastra mereu beculete de Craciun aprinse,

 ma voi lupta pentru acel copil si cu balaurii.

Pentru aceasta bucurie de a mai impodobi brazii de Craciun.

Puterea si lumina din sufletul meu ard toate piedicile din drum,

dar sincera sa fiu m-am plictisit,

sunt atat de plictisita de oameni surogat,

m-am plictist de oamenii care se pun in drumul unora  sa nu ajunga la stele.

Mai,

voi oameni cu suflete de pisici negre,

dar chiar nu pricepeti?

Nu intelegeti ca sunt oameni in lumea asta care lumineaza,

care aduc lumina printr-un zambet,

puteti sa le furati zile din viata ,

ei isi vor aduce stelele in vise .

Eu nu-mi doresc cadouri de Craciun.

Eu voi spera ca se vor mai imputina dintre oamenii intunericului,

cumva.

Cel mai frumos cadou pentru mine este ca Dumnezeu sa-mi de-a forta si stralucire sufleteasca in anul care vine.

Sa mai am puterea de a vedea florile inflorind albastre si galbene.

Sa mai pot sa deschid singura usile zavorate din alte lumi ale luminii si sa patrund dincolo fara frica.

Este frumos jocul cu ingerii.

Daca am trait in alte lumi sigur  am fost regina peste popoare de pot sa trec cu atata usurinta peste munti de haos si de viclenie mereu cautand lumina.

Fara frica.

Neobosita.

Mi-as lua o sabie si as pleca singura sa tai capetele balaurilor din acele vise, sau le-as clipi atat de frumos din gene rimelate ca ametiti s-ar arunca singuri in prapastii.

Mereu si mereu jucandu-ma cu pericole si cu mersul pe marginea prapastiilor,

de asta m-am plictist sincer.

Si acum casc plictisita,

si totusi…capetele  le-as taia fara sa clipesc daca as putea.

Acelor suflete balauri care se tot intind sa mai manance cate-un vis.

Cred ca trebuie sa invatam  in vise sa devenim cavaleri in armuri sau printese razboinice,

 noi astia care mai avem valori de aparat,

pentru ca in lumea asta s-a umplut de intuneric.

Voi pune in varful bradului un inger auriu care va straluci in noptile acestea de sarbatoare.

Acesta este cadoul pe care vreau sa-l primesc,

un inger frumos si bun care sa fie cu mine in toate razboaiele mele viitoare.

Oricat de intunecate ar fi,

voi cauta mereu bucuria de a impodobi un brad de Craciun.

Hei,

 voi ,

stele de acolo de sus!

Faceti-va albastre in visul meu pentru a putea sa ajung pana la voi,

sa luminati in intuneric,

faceti-va mari si albastre pentru o fata care v-a cautat  mereu numai pe voi fara sa va atinga vreodata.

Veniti cu toate intr-o noapte magica sa-mi impodobiti bradul  de Craciun.

 

Iarna si trandafiri Decembrie 20, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 3:36 pm

Cand a nins prima oara
am vazut zapada asezandu-se pe niste trandafiri rosii intr-o gradina,

nu stiu prin ce minune au inflorit in iarna,

poate ca ar fi bine sa ne oprim sa admiram trandafirii  ,

sa pictam in suflete flori inghetate si sa le culegem ,

 apoi,

 in vise,

s -avem puterea de -a atinge stelele,

dupa ceasurile si calendarele pe care  noi

oamenii le-am inventat,

ar trebui sa lasam stele sa ne ghideze,

spre Dumnezeu si ingeri cuminti,

ei iti vor arata drumul cu flori in maini.

M-am ascuns intr-o zi putin printre sfinti si icoane, 
am ascultat copii cantand intr-o biserica,

 parea ca ingerii priveau la intrare in acel loc sfant,

frumusetea  si puritatea acelor copii intrece frumusetea ingerilor,

sa-nveti sa simti bucuria sarbatorilor de iarna in glasuri de copii cantand intr-o biserica uitata,

pentru aceia ce cauta cu sufletul darurile apar pe drum,

clipe ce pot schimba vieti,

 oameni ce schimba destine,

frumusete inghetata de trandafiri in decembrie,

Dumnezeu trimite oameni pe care tu stii ca i-ai mai intalnit candva,

oameni   pe care -i iubesti cu sufletul innainte de a-i cunoaste,

oameni precum colindele de Craciun,

 intalnirea cu ei seamana cu gradina mea cu flori inghetate  si ninsoarea  sarutand florile,

m stat sa ma ninga langa o gradina cu trandafiri,

o fata intre doua lumi .

In bucurie de iarna cu voci de copii si feerie de ingeri  asa  vin sarbatorile,

sa ne punem trandafiri si vasc in case si cozonac pe mese.

Sarbatori Fericite!

 

Minunea Decembrie 18, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 5:29 pm

Minunile sunt ascunse in noi insine.

Eu nu cred neaparat in Noroc.

Poti avea mult noroc in viata si vine o clipa si distruge totul.

Eu cred ca oamenii trebuie slefuiti precum diamantele.

Eu cred in minunile pe care oamenii le pot face unii pentru ceilalti.

Nu am cum sa ma opresc sa tot cred in oameni atat timp cat exista suflete care  salveaza vieti sau isi risca viata pana la moarte  pentru a juta pe cineva intr-o situatie limita.

Eu cred intr-o putere divina si in faptul ca primesti intr-o zi ceea ce meriti, ca vine cineva si te trage  de maneca,

el poate fi Binele sau poti plati intr-o zi pentru ce ai facut odata.

Vindecati-va inimile de tristeti sau de raul facut de altii,

alungati-i din vietile voastre pentru totdeauna.

Minunile nu sunt numai in noptile de Craciun ,

ele pot fi si maine.

E ca si cand ai sta pe malul unui iaz si arunci o piatra in el si valurile se fac cercuri.

Depinde ce fel de piatra ai aruncat,

a binelui sau a   raului.

Iazul e linistit sa stii,

dar adancimea faptelor tale poate fi nespus de adanca.

Cineva mi-a spus ca trecutul te ajunge din urma.

Intotdeauna.

Daca te comporti ca pestii-sanitari dintr-un acvariu si incepi sa faci curatenie in jurul tau,

in viata ta distrugi raul din spate,

 il vei inchide intr-un sertar pentru totdeauna.

Povara neeliberata  a vinovatiilor si a tristetilor imbolnavesc oamenii la propriu.

Este pacat,

 pentru ca nimeni  in lumea asta mare,

de-ar fi parinte sau dusman,

trecator sau necunoscut,

nu are dreptul sa te faca sa suferi nemeritat.

Invatati de la pasari sa zburati,

lor nu le este frica de inaltimi,

zboara peste ghetari ce ajung pana la cer fara frica,

ele ,

pasarile acelea micute,

strabat lumea in lung si-n lat ,

jos e oceanul inghetat si -n jur singuratate ,

dar ele zboara peste toate.

E ca  si cand se agata scaieti de haine,

 scuturati-va de ei si traiti-va vietile,

cu furie,

cu inocenta,

cu puritate sau cu pasiune,

dar fiti stapanii propriilor voastre vieti.

Minunile vin cand incepi sa traiesti cu adevarat.

 

Lumea din nuferi albastrii Decembrie 16, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 8:46 pm

 

Viata este ca un nufar albastru, fragila, albastra si frumoasa,

marile iubiri incep cu o gluma,

la sfarsitul lor tu insuti nu mai stii ce-a fost de fapt,

ai vrea sa te duci cu acea persoana pe Luna,

fuga de prieteni,

de amici si  cunostine,

doar tu cu ea,

o fata pe care ai gasit-o intamplator,

nici nu mai stii pe unde ,

ai privit-o odata si ti-a luat inima.

Te-ai uitat la ea intr-o poza si  ai simtit ceva,

nu stiu ce anume,

ca ai

asteptat-o intr-o zi,

pe o banca verde in viata ta.

Minunea ta.

Poate ea nici nu stie ca te-ai indragostit,

trimite-i un nufar albastru si va intelege.

Se spune ca nuferii albastrii implinesc dorintele,

 farmeca sufletele si aduc dragostea pentru totdeauna,

aduc in viata calatorilor prin mlastini intunecate lumina ,

 dragoste,

 fata cadou  de sarbatori sub brazi albastrii ce sa ma fac eu cu iubirea mea albastra,

lumea ta pe dos s-a facut,

tu,

 cu viata ta asezata si lucruri care par in ordine,

te-ai indragostit de o necunoscuta,

o cauti cand visele stralucesc si o gasesti dimineata desi nu a fost acolo,

 poate in locul ei este de fapt altcineva.

 De ce se deschid florile,

sa stii ceva,

acea fata stie…pentru ca are un dar primit de la Dumnezeu,

 ea stie sa deschida nuferii albastrii.

 Te -a intalnit  intr-o poveste,

erai  un cavaler intr-o lumina albastra, 

ratacind printr-o padure albastra, 

se uita la tine dintr-un castel la fel de albastru,

pomii inghetati  iti aratau drumul printre stanci si prapastii,

clipe de vis de poveste albastra,

ochii straluceau si inima ta s-a facut la fel de albastra.

Ningea din cer cu flori albastre,

vis albastru,

rochie albastra de seara de printesa coborata in viata din fum de tigare,

cine esti fata frumoasa?

Ninge albastru peste padurea aceea si nu ai intrat in castel,

 iubire albastra ,

ti-a luat  sufletul in sirag de margele albastre,  .

 fata aceea stie doar sa citeasca florile,

s-a jucat  cu petale albastre de sarbatori si le-a aruncat in vant de iarna sa le poarte la tine pe perna. 

Vis frumos cu flori albastre,

ascuns in suflet de fata cu ochi caprui,

 minunea ta albastra din lumea cu nuferi albastrii.

 

Dorinta de Craciun Decembrie 15, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 7:52 am

„Imi doresc sa fiu mai bun si sa iubesc pe cineva” ,

asa se tot spune de Craciun,

„sa catig mai multi bani”…

„sa ma impac cu fosta”,…

cate din dorinte se implinesc cu adevarat?

Trece anul si vine altul .

De parca asta ar fi vre-o noutate .

La cumpana  dintre ani tragi o linie,

asta daca iti mai aduci aminte si te intrebi ce-ai mai pierdut,

unde ai mai facut un compromis si ce-ai mai dat la schimb?

Prea multe vise se pierd dar poate tu ai castigat ceva in anul ce-a trecut.

Sau poate nu?

Unii oameni se pot reinventa,

oricat de multe tragedii le-ar fi trecut prin viata.

Ei gasesc iesirea din labirintul intunecos pentru ca pleaca singuri tinand un felinar in mana spre iesire.

Au curajul sa faca asta singuri.

Mai sufla vantul,

se mai stinge flacara,

 se mai impiedica in cine stie ce gropi sau se ratacesc  pe carari inselatoare dar revin la drumul cel drept.

Uite asa ca nu se lasa invinsi de nimeni.

Imi place de sarbatori  sa ne  impodobim  casele cu brad si vasc.

Imi place ca pot agata cununi din brad si flori la usa si sa  pot cere din nou norocului sa intre in viata mea.

Este aceeasi senzatie pe care  o ai imbracand o haina noua,

de bine,

de frumos si de altceva.

 Pe strazi vin  colindatorii iar  cantecul lor alunga gandurile negre,

clopoteii aduc veselie,

iarna poate veni cu stralucire daca o primesti asa cum trebuie pentru ca  binele  va atrage in cele din urma un alt bine.

 Te gaseste el,

oriunde ai fi,

 totul e sa crezi in asta.

Va deschide singur usile pentru tine, stai fara grija!

Intotdeauna de Craciun ingerii coboara  pe pamant.

Banuiesc ca si lor le place sa se joace cu globuri si sa-si puna beteala pe aripi.

„Imi doresc de Craciun sa fiu mai bun”…

Eu imi doresc sa port lumina in suflet  si pentru altii.

Sa pot straluci in nopti intunecate,

pe carari neumblate si daca sunt locuri unde si ingerii se tem sa calce,

voi presara petale de flori de trandafir in visele mele.

Sa gasesc de fiecare data drumul inapoi pentru ca voi lasa,

 la fiecare colt intunecat,

 un felinar aprins si eu,

la randul meu,

ma voi tine dupa altii.

Banuiesc ca trebuie sa invatam impreuna cum este sa pasim in intuneric pentru  a gasi lumina de Craciun.