Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Drapelul Septembrie 24, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 10:02 am

\

Cand ne pierdem in batalii cu gust de vendete amare ascultand peste suflete vantul cum bate,
uitam de oameni eroi ascunsi pe sub ape sub scuturi de-argint ce tin loc de morminte,
salcii in chip de domnite strabune vegheaza orasul pierdut,
uneori e simplu sa te lasi in hamac peste lumea din tine si sa uiti amintiri pe o apa,
leagana-te gand curat printre stele si lasa -mi pe drum crizanteme,
langa tine-mpart lumea de iele stralucind in hore de vorbe si tac ascultand doar pamantul uscat,
iubire in praf de sanziene mai stai doar o clipa cu mine pe -un capat de stea,
vreau s-aprind prin paduri visul din ziua cand te-am cunoscut,
sa arda copaci si fragi pentru tine,
fum gros de tamaie sa urce la cer ,
intr-o zi am iesit din ape pagane si mal printre nuferii grei,
parul ud dezmierda in tacere si vorba de ieri,
mereu am crezut in iubire ca vine,
inalta si alba,
pe-un drum nestiut,
cantand printre ferigi inalte,
suflet razboinic ai purtat un drapel mult prea mandru pe pajisti prea verzi printre spini,
din tortul cu miere ai luat felia cea mare si-ai ras in matase violeta,
intr-o zi au venit peste tine naluci cu guri ranjind de dorinta si-ai stat astepand o minune,
o lume-am pierdut fluturand printre maci un drapel cu dragonii uriasi si am stat dupa pietre sa vad cine esti,
din ce lume -ai venit catre mine pe sub tei infloriti de toamna tarzie,
gand nebun fa-te rug sa ma-nalt catre stele in ziua de maine,
pelin gras cresti sub sub pasi de tiganca cu par de foc viu si inima mea se facea bucata de tort odata-apucata,
vin si flori pe sub bolti de vis cazut din caruta de satra,
mi-a soptit porumbul cel copt ca e bine sa merg innainte dupa zambet de maci si menta strivita,
dragoste cine esti cand ne lasi aruncati pe la porti in gunoi adunat de vant la rascruci si ne plimbi intr-un joc de fantome uitat,
in hamac am lasat un drapel si un vis si-am plecat fara rost pe drumul de tara in zori,
intr-un tren m-am urcat si -am privit departe in vai cum crestea visul meu in plopii cei goi,
m-am jucat cu-un copil cu ochii ca mura si-am uitat intr-o zi de fata -n matase purtand peste campuri drapele inalte,
am ales sa ma las in hamac in sarut de vara albastra si sa uit de un scut si o lance,
azi innot printre nuferi si vad pasari mari si albe venind peste lume ,
mi-am lasat amintiri pe sub pietre intr-un rau fara nume,
m-am jucat cu un inger intr-un vis si -am uitat un tort din cirese amare pe o masa rotunda din lemn,
cine vrea sa ajunga sa arda stele si suflet si vant,
cine vrea sa auda sa caute prin ploi un semn si-un cuvant,
imi plac orhidee sa cada din cer peste ziua de ieri,
daca pierd azi ma ridic si caut lumina din scutul lasat sub o piatra,
cresc pe el ierburi mari si in nopti vegheaza ca gandul sa stea,
poate-l va gasi cineva si -si va face din el un vis implinit,
stai pe-un colt dintr-o stea intr-o lume nebuna cand bucati mari de tort
le-ai pierdut sub drapele -naltate sub ploile reci,
dormi sub ferigi albastre si ingeri vor veni catre tine despartind amintiri si vorbe si tunet,
ramai tu oriunde in lume,
ei te cred cersetor dar tu tii langa tine un drapel si un scut pentru ziua de maine.

Anunțuri
 

Flori de soc Septembrie 22, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 1:15 pm

Peste suflet arzand cad flori de soc din privirea uitata de mult printre ape,
suflete fa-te rug incins catre vesnicia din noi,
iubeste-ma azi pentru ca manine plec cu un tren fantoma intr-o gara uitata si veche,
noroc inselator ai cazut ca o minge aruncata de copii peste gard si inima mea a stat pentru tine,
dragoste cu flori de soc la urechi incalta-ma in visul uitat,
cand iubesti lumea miroase a soc de vara uscat peste campuri,
mai lasa-ma vara uitata in borcanul cu gem de piersici muegait pe rafturi de pin,
adu-mi bucuria de fluturi in zbor peste toamna venind peste lume,
am pasit peste tei din amintirea de ieri si-am invins balauri uitati prin castele,
m-am luptat pentru vise cu lumea inchisa intr-o lume de vorbe,
libertate din dans de tiganci cu fuste-nflorate si grele,
sub mure pe drum am lasat pasii mei si ingeri din cer au cantat pe alei fermecate,
inele din serpi incolaciti cu rubine mi-am pus pe degete in jocul cu flori de lumina,
bratari din liane sarutau pasii mei pe un drum nestiut venind catre tine,
iubire,
ai gust de migdal ascuns prin nisipul cel ranced,
smochinii cresteau in soare de vara -ntr-o curte si te-am iubit cu suflet aprins de rugii ascunsi printre tufe de mur albastru si umed,
lasa-ma toamna sa stau pe o banca in vant de scaieti albi si mari si pastreaza-mi lumina in ochi mari si negrii ca sufletul tau,
mai da-mi din puterea ascunsa -n eroii uitati printre muntii pagani si adu-mi stralucirea din icoane cuminti pictate cu lacrimi de sfinti,
pe trepte sa dorm si sa uit de o lume pagana intr-un templu uitat printre nuferi,
deasupra cocorii in dans fermecat sa lase in zbor peste mine lumina din joc de copii intr-o ploiae de mai si cercuri pe ape,
departe in lume flori de soc tremurande pastreaza secretul uitat in visul ascuns de dragonii cei albi.

 

Manuscrisul Septembrie 7, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 4:38 pm

Am gasit pe o plaja ascuns sub nisip un sul vechi ,
rasucit sub snururi ca visul de ieri,
l-am lasat intr-un scrin pentru nopti mult prea lungi,
poate un marinar cu gandul hoinar , abatut si uimit l-o fi scris,
cine stie,
am trecut prin furtuni mult prea mari intr-o zi dar mereu am fugit spre lumina,
infloreau in zile cu gust de parada crini mult prea albi,
iubire tu ma uiti pe sub stanci de corali si ma duci purtata pe marile reci in corabii cu vulturi la pupa,
tu stii sa ma lasi uitata intr-o sticla sub pietre si maine ma arunci in haita de lupi dar mi-e bine sa stiu ca inving,
orice-ar fi voi merge-nnainte in matase pe drumuri uitate,
m-am tinut dupa vise si pasari in zbor si-am gasit fericirea in ochi de copii pe o plaja cu zmeie in mana,
in lumea de ieri am lasat in hamac dragostea sa se arda la soare,
septembrie gol de iubiri si de vise te caut pe sub maluri cu flori,
cresc liane de ganduri ascunse in traiste de calatori,
vreau sa duc mai inalt lumina din noi,
daca poti ca sa faci din lacrimi sa urce la cer visul tau,
daca poti sa mai lasi pe o banca o floare sub soare razlet,
daca vrei sa te tii dupa stele sub ploi de noiembrie reci ai invins zid si lupte`
si ingerii cad peste lume in zi de duminica la ceas linistit,
dragoste te-am lasat pe un camp inflorind sub maci sfidatori si-am calcat prin ruine zambind catre lume,
lumea mea de oglinzi,
printese cu pasii cei mici dansau in sala de tronuri calcand peste inima mea,
i-a cu tine cununa de lauri,
ai sa vezi se usuca si -ntr-o zi te intrebi cine esti si ce cauti pe pamant,
doar credinta va ajunge moneda de schimb intr-o zi printr-o lume cu spini si balauri,
sarutari de iubiri care trec si se uita ,
stai pe-o banca si-ti spui c-a trecut,
e fantoma sau gand nu ami stii,
te ridici si cad frunze uitate si lasa durerea sa se duca-n pamant pe sub ferigi albastre,
uita-ma lume in brate de ingeri cuminti ,
ia-ti un cutitde argint si scoate matraguna din suflet,
planteaza un crin si-ai sa vezi cum in viata stelele vin catre tine ,
pe perna,
fa-ti din caderi un cantec de lupta cu tine,
omule duci prea departe si vise si zbor si uitam ca sub nori suntem mici si goi pe pamantul intins,
iarba-i verde sa stii si creste inalt peste suflete goale,
alunga pelinul si -n duminici albastre vin catre tine cocorii in zbor,
tuberoze din vise ce stau de veghe pe sub porti prea inalte,
uneori gasesti in viata pe-o plaja un secret bine-ascuns ca-n povesti,
pentru tine,
in nisipul cel ud,
ascunde-l in vis si lasa-l uitat pentru vremuri cand lumina se-ascunde ,
ai sa stii cand iubirea revine cu zambet si-ai sa vezi ca in viata cad ingeri si vise dar tu vei sta drept, pe sub tunet si ploi,
vei gasi ascunsa intr-un vis pe sub pernele moi cheia sperantei cea alba,
vopseste-o in mov de liliac ce se-agata pe garduri
dar tine-o aproape de suflet,
iubire in carti de tarot ai gust de cenusa dar cand ninge in zi de decembrie scurta eu iubesc si lume si vis,
pe sub flori de miere albastra eu te gust si te uit,
suflet prea liber te las la intrare si merg ca sa dorm in visul cu ingeri,
se-aude cum vine speranta uitata pe valuri de mare albastra.