Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Vis de noiembrie Noiembrie 14, 2010

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 2:05 pm

M-am trezit in gradina de trandafiri roz zambind intr-o noapte prea lunga,
pierdusem un vis si o cheie ruginita de fier cazuse pe jos,
mi-era cald printre florile roz si mirosea a mir si tamaie ,
iubire mai stii cand visam printre nori si plaja cu scoici parea fericire albastra,
tu mai crezi in uitarea de ieri…ai plecat intr-o zi si -ai luat visul din zori de mana cu tine.
Te-am pierdut printre lacrimi si flori dar azi m-am trezit intr-un vis de noiembrie bleu,
indraznind sa ma plimb printr-o lume in care uneori pana si ingerii din cer nu indraznesc sa mai calce,
petale pierdute din suflet dansau in vantul cam rece,
imi doream sa fi nins,
dragoste cu zambet de fantoma din ceata tarzie,
daca pleci intr-o zi alte lumi se deschid pentru mine.
Taceri din prapastii adanci sarutau picioarele mele si- as fi vrut sa am mantie alba in visul meu despre tine prin durerea cu gust de gutuie stricata,
lumea mea,
lumea ta,
cuvinte prea seci in zbor de pasari tacute,
fulgera peste visul acela,
iubire,
pe un pod intre doua lumi nestiute,
uneori drumul te duce printre bulgari de sare si amintirile mor pentru ca visele tac.
Ti-as fi pus la picoare orhidee albastra si mov ,
sa m-ascund din calea pasarilor cu ochi de rubin ,
nu te-am gasit in ziua cu gust de cenusa dar am ramas privind cerul tacuta,
viata mea uneori te faci rug printre starvuri si cruci dar gasesc mereu drumul spre cer si lumina,
doar moartea ne desparte de visul de ieri,
printre stanci inveti sa culegi liliacul salbatic si sa urci peste pietre calcand peste tine,
vis frumos printre scoici si mari mult prea calde,
stim sa pierdem in viata ,
cu asta ne nastem dar cand moare iubirea din cer cad pasari albastre.
Fa-te suflete petale de crin printre vorbe si-ascunde-ma noaptea sub frunze carnoase,
sa ma plimb prin gradini pe sub ferigi salbatice,
intr-un vis te-am lasat sub un cer cafeniu,
fericire porti vorbe din catifea peste lume si cand pleci raman urme pe pamantul jilav,
daca adun in poala castane si samburi de nuc poate uit pana maine de tine.
Te-am inchis in gradina cu vis ruginit ,
azi din samburi pierduti nucii
se-nalta cuminti catre cer,
stau de straja semeti pentru vise pierdute,
cad castane pe rand si-acopera vorbe goale de ieri,
nu mai stiu sa mai caut semne despre dragostea ta pentru mine,
am ferecat-o-ntr-o zi intr-un vis de noiembrie.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s