Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Stea Ianuarie 10, 2010

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 4:17 pm

Cineva a dat jos din brad steaua din varf si a pastrat-o intr-o cutie stralucitoare de beteala argintie,

 pentru la anul…alaturi de confetii .

A scos steaua stralucitoare pe geamul camerei  ca sa o scuture de sclipici, mii de confeti stralucitoare au zburat in pomii de jos de pe o fereastra.

Pomi si confetii stralucind in noaptea  de iarna.

Baiatul se gandea ca-n viata lui sunt confetti  sclipire si straluciri de-o clipa.

  Un Revelion la munte  destul de exclusivist,

muzica buna,

sampanie,

distractie,

multe fete care pareau cumva ca din plastic,

‘”am bani, masini, fete dar incotro,

ce fac eu cu viata mea?”…

se gandea baiatul pe drumul de intoarcere,

printre nameti si curbe periculoase ,

avand un gol in suflet si  putin distrat dupa petrecere.

A oprit undeva sa se uite intr-o prapastie,

pericol si frumusete,

 asa este viata acestui baiat.

Deasupra zburau  vulturii si el se gandea ca  ei par mai fericiti ca   el,

asa salbatici   zburand peste zapezi inghetate…

pareau ca sunt multumiti si fericiti zburand peste inaltimi.

Se vedeau stele printre brazii aceia inalti,

sclipeau ciudat si frumos,

aerul devenise atat de rece si proaspat,

 acolo sus,

langa acea prapastie  si incercand sa filmeze vulturii in zbor baiatul a vazut o stea,

i s-a parut cea mai frumoasa dintre toate.

„Vei fi mereu steaua mea pentru ca tu semeni cu steua din bradul meu de acasa…”

si  brusc abia a asteptat sa ajunga in Bucuresti,

 acasa in camera sa,

sa poata  despodobi bradul de Craciun.

Chiar i-a facut placere,

  chiar si mama lui l-a privit mirata dar incantata,

a facut  pana si curatenie sub brad…

si a simtit gustul bucuriilor demult uitate,

de copil,

cand bunicul spunea povesti extraordinare la gura sobei.

A doua zi s-a dus la un mormant uitat de lume intr-un cimitir la un colt de Bucuresti,

 cu o floare.

Acolo a lasat  multe lumanari arzand,

pentru bunici care-au plecat demult si revin in viata noastra in zbor de pasari si miros de brazi.

In acea zi s-a simtit fericit si-a inteles ca magia si fercirea in viata o gasesti in lucrurile simple,

a deschis in urmatoarea noapte ferestrele largi,

sa mai vada acea stea,

poate vulturii de acolo de sus de pe acea sosea taiata in stanca l-au invatat ceva,

 l-au invatat sa caute spre  stele oriunde s-ar afla.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s