Bogdanahelp's Blog

Just another WordPress.com weblog

Inima de tiganca Noiembrie 14, 2009

Filed under: Povestile mele,Povestile mele,Secvente — bogdanahelp @ 5:29 pm

 

Ne-am adunat intr-o seara in jurul unui foc de tabara si am dansat pentru iubire,

am adus flori rosii ca sangele si le-am pus pe altarul viselor.

Mirosea a portocale ,

cineva le-a pus pe foc cojile,

iarba era inalta si erau atatea flori,

ca mi-e ra frica sa nu calc pe ele.

Stiu ca am trait pe undeva asta.

Este ca si cand as trece prin oglinzi colorate in alte vieti,

cand toate sunt intr-una singura.

Mereu  este cineva care ma tine de mana.

Uneori este cam intuneric dar regasesc lumina de fiecare data.

In viata  mea sunt iubiri paralele din lumi paralele,

ce ma fac sa trec curajoasa prin viata chiar de una singura.

Mai ratacesc uneori dar,

 de fiecare data,

puterea focului si a dragostei pentru viata invinge.

O fata cu inima de tiganca,

cu suflet de tigroaica si cu ochii ca murele coapte verile cand imi placea sa fac plaja pe pietre pe langa Dunare,

printre serpi si ganganii.

Erau prietenii mei ,

 ma priveau mirati serpii si sasaiau: ” ce cauti  fata , aici?..”

Infloreau   florile galbene precum cantecele tigancilor pe maluri de rauri , printre ele faceam plaja si puneam porumb la copt.

In spate  era un cimitir parasit si tacut si  ma gandeam ca sufletele celor de dincolo se bucura cand vad copii ca mai trec pe acolo.

O lume de poveste gotica cu flori salbatice plutind peste ape si serpii cei verzi innotand printre pietre,

 Dunare albastra si mov,

apa descantata, 

 iar  linistea era ca

  dintr-o rugaciune.

Mirifica lume a copilariei prin sate pierdute in timp si uitate de toti cu salcii pletoase si grele iubind apa albastra si verde,

libertate cantata in vant si durere,

inocenta ,

departe de civilizatii si orase pline de fum,

ochi negrii de copil care arunca cu

 pietre in apa ,

vartejuri de mister tacute  ce speriau pestii,

veneau fluturi obositi pe ape si imi sarutau parul ud, 

soarele stralucea cu putere si o fata se facea  aramie ,

ciocolata si liniste,

atat de multa liniste si misteri si copilarie,

frumoasa si eterna si unica copilarie.

M-am tinut copil fiind intr-o zi dupa o satra de tigani si mi-au dat zmeura intr-un cos , 

o tiganca mi-a ghicit in palma si mi-a spus ca -n viata mea va fi o dragoste neagra.

Am stat cu tiganii pe pietre si m-am simtit ca printesele  gipsy, barcile  treceau ca pictate pe panze ,

cumva in tacere… 

solemna tacere de cimitire si de tristete de cruci,

zambet de fata frumoasa si pesti colorati sarind din ape.

Cand au plecat mi-a spus tiganca aceea cu fuste verzi si galbene ca am ochi de tiganca de satra.

Am privit mult dupa ei  in acea zi, 

deja  stiam ca voi iubi intotdeauna libertatea si zborul in viata.

 In lumea mea  nu stiu cine ma tot i-a de mana…

Era un baiat, odata…

Atat de mult ne-am iubit,

 incat se pare ca am strabatut,

 cumva impreuna,

alte realitati.

Ne-am trezit pe o plaja,

 undeva foarte departe,

de era mare sau ocean cine mai stie?

Din vis m-am  trezit cu nisip in maini  si cu orhidee.

Mereu  mi-a placut sa ma joc cu viata ,

sa dansez precum tigancile langa un foc ,

desculta si plina de viata.

Am desenat in nisip intr-o noapte  numele tau si pe al meu ,

 le-am scris cu bete din bambus ,

le-am  ornat cu scoici ,  

le-a sters apa intr-o clipa,

iubire oare de ce dispari precum vantul?

Am incercat sa te prind in vis  precum copiii jucandu-se cu papadii dar tu ai zburat peste timp.

Iubire ca un fum dintr-o tigare,

daca as fi putea te-as pune intr-un borcan,

cum prindeam gazele stralucitoare  cand eram mica.

Te-am prins intr-un insectar  pentru totdeauna…

dar a venit ploaia si au zburat toate  buburuzele  prinse de mine pentru ca vantul a rasturnat toate borcanele mele.

Le si pictasem ,

unul era verde,

altul mov si unul parca albastru…

dar ploua atat de tare incat nu se mai vedeau culorile..

furioasa am aruncat o plasa dupa buburuze dar ele au scapat.

A doua zi era soare si am pus borcanele la fel,

 in linie si m-am distrat tragand cu prastia in ele,

 visele mele,

din cioburi am facut vitralii si le-am pus pe o casa undeva la tara,

ca sa straluceasca,

asa cum as fi vrut eu sa fi fost dragostea.

Doar un ciob l-am aruncat intr-o apa de munte,

m-am ambitionat sa privesc cumva de la distanta acea mare distrugere, pentru ca mi-am  adus aminte de ceea ce mi-a spus acea tiganca,

de dragostea mea ca un blestem..

si am lasat acele cioburi sa se duca pe ape…

departe…

departe…

foarte departe de sufletul meu.

Au venit alte buburuze si erau foarte curioase ce face fata aceea cu un ciob colorat in mana pe malul unei ape?

Le-am pus pe toate pe acel ciob si le-am dat drumul pe apa,

,duceti-va ,

plimbati-va,

distrati-va,

 voi stiti sa zburati,

nu va innecati,

noi oamenii ,

mai intram uneori si la apa,

unii se mai agata de cate ceva si mai scapa ,

altii doar  se amuza sau  se scufunda de tot.

Eu cred ca niste copii au oprit acel ciob frumos colorat  si au construit un castel din nisip,

iar ciobul era o alta fereastra.

De aceea am inima ca de tiganca si imi place sa adun cioburi frumos colorate si sa construiesc castele,

de aceea iubesc focul si imi plac cununile din flori de camp.

Eu daca ma voi plictisi intr-o zi de vara ma voi lua dupa o satra  de tigani , imi voi pune fuste colorate si crete si bluze din dantele inflorate.

Ma voi duce dupa tigani sa imi pun flori in par,

sa dansez pe langa focuri noptile si sa scriu si o carte,

 poate,

asa cum mi-am promis,

 apoi o voi rupe  si o voi pune in  foc. 

Gloria e doar pentru Dumnezeu.

Pentru noi, sunt doar vise.

Anunțuri
 

2 Responses to “Inima de tiganca”

  1. bogdanahelp Says:

    Asta se intampla, se intampla sa va puneti flori in par fetelor si daca v-a cazut parul sa va puneti peruci, si daca nu va place culoarea ochilor punem lentile dar cand va priviti in oglinda sa spuneti mereu:”
    Sunt puternica
    Si ma voi lupta
    Si daca voi cadea, voi cere ajutor de acolo de sus”
    Si sa luptati pentru Vise.
    Si sa luptati pentru a va face auzite.
    Pentru respectul unui baiat si apoi pentru dragostea lui.
    Toti facem greseli.
    Nu suntem ingeri, vom cadea, iar ne vom ridica dar sa nu va indoiti niciodata ca, in marile dureri ale nostre mereu vin Ingerii si ne saruta., in vise.
    Nu ne pot salva chiar de la tot, nu pot interveni, dar daca cerem ajutor, nu ne vom prabusi total.

    Si este valabil si pentru baieti, pentru ca, nu-i asa…”Si baietii plang cateodata…”

  2. bogdanahelp Says:

    Fiecare trebuie sa stie ca are ceva bun undeva in suflet
    unii se pricep la calculatoare, le dezmembreaza ca pe papusi stricate si le fac la loc intocmai, unii cunosc arta de a atrage, pentru ca este o arta in a te face cumva..irezistibil…unii stiu sa fie exemple.
    Altii picteaza atat de frumos incat ti se pare ca , pana la ei, nu ai stiut toate culorile…altii stiu sa iubeasca oamenii.
    Sunt oameni care te fac bine sufleteste
    Sunt oameni specilali care prevad lucruri
    Traim printre oameni colorati, nu ati observat?
    Fiecare avem cate o culoare.
    Iubim anumiti oameni si dupa disparitia lor, bunicii ni-i plangem cateodata ca pe sfinti, indiferent de timpul trecut.
    Suntem oameni colorati si traim intr-o lume colorata.
    Dragostea este amestecarea a doua culori astfel incat sa fie de neuitat , nu neaparat sa se si potriveasca.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s