Femeia din ape iulie 30, 2011

Un blestem peste apa rotata a fost aruncat intr-o noapte,

o lume de sticla plina de nuferi albastrii a prins intre vorbe femeia cu plete ca focul,

acvariu cu pesti cu trenele roz si ochii ca ceara pierduta pe sub maluri si salcii prea grele,

pe trepte din cer ingeri veneau sa lase cununi fermecate si zburau cu pesti argintii,

nuferi pocneau peste apa adanca si fata privea din adanc pe sub frunze plutind fara noima,

valuri sopteau si parul calcat de pasari cazand dupa hrana,

suflet pagan tu esti prins pe sub ape in gratii de ierburi maloase,
ai fugi spre lumina,

cautand pe sub apele tulburi misterul ascuns tu stii ca ca sa zbori,

sar broaste speriate de fata inalta ce doarme ascunsa sub nuferii grei,
inocenta ascunsa sub vorbe,

pe un mal stau cuminti papucii de plaja si rochia ei de matase prea alba,

in ras de regina pierduta sub apa vin vise o mie,

bucati de sapun cu pelin pierdut pe sub valuri,

frunze de menta arse de soare te-astepta sa vii din apele-albastre

fata cu parul siroind printre melci,

sa zbori catre soare,

e un pod undeva desprins dintr-un vis,

libelule in cor vor canta pentru tine si fluturi prea roz,

ganduri plutind sub mere cazute din pomi peste ape daca te tii dupa ele vei ajunge la mal,

pastreaza mereu in viata aceasta misterul din ochii femeii din ape si lasa

sa zboare esarfele albe de pe poduri de piatra ,
in zambet de vara,

daca uit intr-o zi sa mergi drept pe un drum,
femeie pagana din ape albastre vreau sa-mi d-ai un inel peste timp,

tu du-te departe in lumi nestiute si cauta secretul ce sta in zambet de nuferi,

iubire si moarte in joc de iele albastre,

povestea in doi e stiuta de femeia din ape.