Arlechinul februarie 5, 2010

Sufletul tau uneori, Omule ,

este scufundat in mlastina  tristetii,

te-ai afundat in noroiul dezamagirilor si tristetile  lasate in urma de alti oameni  par sa nu se mai termine.

Iesi de multe ori pe strada zambind  si pare ca viata ta este doar un dans pe sarma,

te plimbi pe starzi intortocheate si iti aduci aminte de un spectacol vazut candva, in copilarie, se numea “Arlechinul”, cineva imbracat precum un bufon avea un ochi care  rade si unul care plange.

Ca viata, cand gri ,cand roz cand cenusie.

Ti-a placut atunci acel spectacol dar nu ai crezut ca va face parte intr-o zi din viata ta.

Sunt iubiri care seamana cu acel Arlechin din copilarie, oamnei-bufoni care iti ravasesc uneori sufletul precum vantul toamna frunzele pe strazi, vartejuri urcandu-se pana la cer si imprastiate pe masini, oameni si -n statii de autobuz diminetile,

cate frunze cazute atatea tristeti lasate ,

poate uneori ar fi bine sa luam frunzele cele mai frumoase si sa le prindem cu bolduri acasa de perdelele din dormitor, 

 sa vedem ca fericirea  se duce intr-o zi.

Precum frunzele.

Fericire argintie sau bleu tu cazi din copaci fermecati in nopti tacute cand trece vantul si imprastie visurile.

Le duce departe si-n sunet de  clopotei de vant tu stii ca s-a dus ceva, te trezesti dimineata si viata ta s-a schimbat.

A plecat.

Se va inventa intr-o zi pastila pentru inimi ranite,

 dar oamenii nu se vor inghesui sa le cumpere pentru ca vor vrea sa guste din decadere si savurand fructul amar se vor elibera sufleteste,

cand inveti as te lupti cu proprii demoni razboiul tristetii este pe jumatate castigat.

Hei, viata oare de ce uneori cad ingerii si lumea uita sa-i planga?

Cand lumea intunericului coboara peste stelele tale din vis ,

cand nu stii sa ierti sau sa uiti,

cand prapastii se deschid si trebuie sa sari peste ele,

poate ca te-ai plictisit, poate ca nu mai stii sa iubesti,

poate este  doar o faza si sigur ai avut si zile mai bune..poate…poate..tu, Omule , cauta lumina din sufletul tau ,

fara frica da-ti jos masca de Arlechin si zboara spre Dumnezeu ,stele si ingeri… 

vei vedea,  umbrele din sufletul tau se vor estompa.

Omul Arlechin va ramane  doar o masca pe un perete dintr-un hol si sufletul tau va canta ,  mastile vor cadea si lumina va intra pe fereastra .

Pasarile Phoenix stau mereu langa oamenii ce-si arunca mastile  de Arlechini.

Trenul februarie 3, 2010

Si-aduce aminte era ca ieri…

parca ca ieri fugea in acelasi tren peste campuri albe si la fel de inghetate pentru o fata din vis,

 asculta “Compact”- “Fata din vis” si o vedea inca innainte de a ajunge la destinatie…

O fata inalta si blonda, ca un vis de noiembrie in dimineti stralucind sub zapezi, aceeasi fata mereu si mereu, uneori seamana a obsesie .

A naluca.

Soare si ger, ploaie de gheata peste campuri , parca ieri erau maci infloriti si soarele stralucea, parca si azi simte degetele ei mici si reci pe fata:

“ce faci, durule?”

Intotdeauna a iubit departarile si , de fiecare data, fata aceea  i-a dezghetat sufletul.

Cu totul.

Ce scrisori i-a scris, le tine undeva intr-o geanta ascunsa intr-un dulap, a presarat peste ele flori te tei si nu le-a mai deschis, parca i-ar fi frica.

De amintiri, de el insusi, de visele ce-au fost odata…

campurile dispar si aerul rece al muntilor il trezeste la realitate in trenul intunecat ,pe coridorul cel stramt isi aprinde o tigare ..:.

amintiri dulci-amarui unde v-ati dus?

vise atat de prostesti si de albe ati falfait din aripi si ati disparut fara urma..

fata balaie cu maini mici de regina de Egipt, frumoasa mea, oare de ce?…”

O umbra de tristete trece peste ochii acestui barbat prezentabil imbracat discret , sport dar elegant, o nuanta de trendy amestecata cu fantezie si un iz din parfumul de mosc il invaluie .

Lume amestecata,

fum de tigare si cutii de coca cola aruncate pana la refuz nu le mai vede, stele din noaptea  indepartata  nu le mai ghiceste ,

in fata lui parca sta o fata , parul ei straluceste si lasa in urme dare de lumina , parca seamana cu cineva, uitat si pierdut..

dar cum?

Stie doar atat ca ceva se intamplase ,el la facultate in Bucuresti, ea mult prea departe, ea din familie foarte buna…ceva nu s-a potrivit in context.

Poate n-a stiut sa lupte mai mult?

Poate a ascultat mult prea mult de altii?

Posibil.

Dar stiu ca intr-o zi a pierdut-o.

Parca paralizase, n-a miscat un deget s-o aduca innapoi.

Peste ani a aflat ca fata murise.

 Nu l-a acuzat cineva vreodata,

dar el cand a aflat a avut multi ani cand lua cluburile si barurile la rand, fete, muzica,

 bautura …dar imaginea ei tot aparea…

si iar aparea si tot aparea…ar fi dat cu viata de pamant, sa se faca cioburi si sa reuseasca sa scape cumva….de fata asta.

I-aparea in vise cumva si el nu era singur, se trezea dimineata langa o fata si nu-si aducea aminte nici macar cum o cheama.

Penibil.

Le conducea acasa ,asta daca nu plecau singure si nu s-a uitat in urma pentru nici una, unii ar fi dat ani din viata sa aibe succesul lui la femei, el era saturat.

De viata.

Se saturase de viata, parca nu mai avea gust si nici stare.

Pleca noptile sa se plimbe cu masina si uneori gonea si ar fi vrut sa poata sari cumva in alta lume, sa o poata  lua de la capat.

fara tinta se plimba in noapte, si, de fiecare data imaginea fetei revenea , nu tinea cont nici de vreme si nici de oamenii din jur, poate undeva lumea se distra, altundeva tacerea parea sfanta dar fata revenea , aceeasi imagine ca intr-o pictura straveche.

Parea o icoana la intrarea intr-o biserica si  cuidat…

de fiecare data fata zambea, nu era vre-o urma de repros in acel zambet, nu a visat-o vreodata acuzandu-l de  ceva, aflase ca ea innebunise.

Parintii ei au incercat sa o duca undeva dar fata nu supravietuise.

Fusese o drama in lant, murise ea si tatal ei care se impotrivise casatoriei dintre cei doi tineri, tatal  neputandu-si ierta greseala.

Mama fetei i-a spus asta unui prieten comun,ea era o femeie puternica  si supravietuise acelei teribile  incercari.

Prietenul  a tacut mult timp si peste ceva ani i-a povestit despre drama acelei familii, aducand cumva, ca un blestem , peste timp, drama in viata acestui barbat…

Un sentiment  teribil  de vina…se sufoca noptile si parea ca peretii camerelor oriunde s-ar fi aflat se transformau in serpi cu clopotei si-l vanau in somn, nu putea face altceva decat sa fuga, de-asta gonea noptile, tot sperand ca, intr-o zi, cosmarul se va opri.

Cineva il va opri.

Cineva va face o minune in viata lui.

Nu a gasit pe nimeni.

Singur s-a ridicat, poate cu ajutorul lui Dumnezeu, nici  el nu mai stie, din noroiul in care intrase.

Stelele  stralucesc  din nou, imaginea fetei din tren dispare in noapte, frigul e patrunzator si barbatul inchide fereastra:

” Ramas bun, Amintire!”

Sa ne-aruncam amintirile amare  in trenuri zburand prin nopti si tunele , sa luam de la viata doar praf si zbor printre stele.

Viata ca o cana de cafea februarie 1, 2010

 

Seamana viata cu gustul unei cafele, cand aromata , cand verde, cand bine prajita sau foarte amara,intr-o ceasca mai mica sau mai mare de fericire.

O cana de cafea seamana cu viata, ma gandesc ca daca te invart imi intorc norocul.

Viata bauta in cesti colorate si parfumate, cafeaua neagra aduce in zile cu ploi detasarea si -n cele cu soare zambetul pe fata.

Uneori o amesteci cu zahar si pare ca zile din trecut revin ca un film, alteori privesti pe geam si-n aburii ei iti imaginezi ca viata poate fi mai buna.

Poate maine.

Cine stie?

Ierburi aromate si gust dupa sufletul tau din acea zi,mereu si mereu ne tot spunem ca maine ne va fi mai bine.

Un pic mai bine.

Viata aromata te pierzi in cafeaua de dimineata.

Soare de februarie colorat ca o cana verde si galbena de  cafea, asortat cu doua cuburi de zahar.

Dupa gust.

Stele si ochi de fata ianuarie 31, 2010

 

“Ar fi interesant in viata sa -ti pui putin rimel pe gene si sa atunci cand ele se fac mai lungi Norocul sa te gaseasca , cumva, nu-i asa?”,

gandeste o fata intr-o zi de duminica.

E  aproape diafana   intr-o oglinda, are pe masa in fata ei un rimel negru si unul albastru, altul roz si unul cu putin sclipici.

“Mi-as face genele roz si albastre, albastre ca speranta si roz  pentru dulceata din sufletul meu,

as pune putin sclipici in par sa stralucesc doar pentru mine, ca focul care arde uneori in sufletul meu”…

“Iubesc un baiat dar ma intalnesc cu altul”,  isi spune frumoasa fata .

Straniu?

Se spune sa aduni de la viata ce gasesti  pentru ca “ocaziile se razbuna”…..chiar asa?

Iubesc un baiat frumos ca un print dar inima acelui baiat i-a castigat-o o alta.

Incredibil!

Am facut  tot ce se putea, stiu ca mi s-au aprins calcaiele dupa acel baiat, am facut orice ca sa-i atrag atentia si totusi…

ma priveste ca pe o amica…de fapt habar n-am ce-i in mintea lui…

chiar si asa, eu nu voi renunta.

 Nu stiu ce sa mai fac, poate daca mi-as pune un fular cu trandafiri roz m-ar remarca, un parfum sic, habar n-am,

 ce este mai straniu este ca nu stiu cum arata cealalta”,

isi spune fata cu naduf.

“La noapte ma voi ruga la o stea, poate asa voi avea mai mult noroc si cine stie?

Stelele fac minuni in general.

Nu stiu cum s-a intamplat, m-a luat complet pe nepregatite, la orice ma gandeam dar ca sa ma indragostesc nici nu mi-a trecut prin minte.

Se spune ca fele care arata ca mine pot avea lumea la picioare dar eu n-am avut prea mult noroc niciodata,

poate am iubit prea mult libertatea si cand ma indragostesc o fac din toata inima.

Cine mai stie?

Ideea e ca nu-mi place sa mint si parca l-as minti pe cel cu care  ma intalnesc azi, dar ce pot face?

Este cumva penibil sa iti placa cineva si pe el sa nu-l intereseze, nu-i asa?

Parca mi s-a mai intampla asta odata, dar eram mai mica, parca ma cam intersectez cumva cu pisica neagra in viata mea?

Ciudat, iubesc pisicile negre…

Nu are  legatura si atunci?

Ghinion de nesansa?

Posibil dar uite ca ma simt ciudat.

Ma gandesc ca este posibil sa-i atrag atentia cumva si cine stie, poate imi intorc cumva, norocul si-l transform intr-o pisica alba.

Am sa ma fac de ras pana la capat dar macar voi incerca.

Doamne, ce-o mai fi si Dragostea?”

Dragostea aduce praf de vorbe,de vant si stele, nisip parfumat vara la mare , caderi si victorii, invingatorii trebuie sa -si puna singuri pe perne orhideele bataliilor,

te invata  asa fii razboinica ca vechii indieni,

sa calaresti in vise caii mandrii cu scalpuri la picioare si cununi de lauri in varfuri  de lanci.

Dragoste  cu orhidee atarnate  de usa sufletului, unele iubiri  sunt ca anemonele  trec si  ramane parfumul in urma , mister  peste timp, romantism si frumusete in ochi caprui de fata.

Sarutul iernii ianuarie 27, 2010

Zapada sclipeste si stele aduc lumina in nopti de iarna tarzie, frumoasa fata a iernii, norocul tau este in trena de regi in galop de trasuri trase de reni, ochi albastrii de fata si maini cu degete mici si reci, cine esti,mister sau zapada?

Iarna aduce ras de copii pe strazi si bulgari de zapada ce seamana  cu nestematele, viata mai lasa-ne putin sa te privim in nopti inghetate de iarna cand ninge ca-n basme.

Mai lasa-ne putin sa gustam sarutul iernii cand ne cerne  in par si pe haine zapada din cer …

sa invatam sa intindem mainile si vantul sa ne zboare parul chiar daca este doar un vals cu viata.

Oameni, invatati sa va bucurati de zapezi, de flori si de nopti de iarna ca orhideele albe din vase inghetate in forme de inimi,

 invatati sa radeti in ninsori tarzii de ianuarie si sa cautati dragostea care sa va inalte,

 uitati-va dupa vulturi cand treceti pe sosele la munte si filmati-le zborul, deschideti ferestrele in dimineti geroase de iarna si respirati iarna pur si simplu…

Dintr-o cana de cafea faceti-va un deliciu si daca va simtiti singuri lasati mancare pe geam pasarilor,

 sunt locuri unde pescarusii albi in miez de iarna, in Bucuresti zboara pe la geamuri si va vor incanta sufletele.

Urcati treptele unor locuri sfinte si vechi, cautati-va pacea in zambet si tacere de icoane.

Inalta sufletul.

Fericire de iarna in zbor de pescarusi si tacere de sfinti ,

frumusete in ninsori ca florile de liliac alb ce cad peste oras,

sarutul iernii te prinde mergand pe strazi stralucind in noapte si viata  este uneori un balci al desertaciunilor ,

scuturati tristetile pe geam din genti vechi si zambiti spre soarele iernii.

Poate intr-o zi ne va fi dor de ierni si vom trai  cumva in lumi paralele.

Speranta ianuarie 27, 2010

Trei zane bune au scapat din celebra cutie a Pandorei deschisa din intamplare de un muritor: Speranta, Inocenta si Naivitatea.

Printre multele rele care au scapat, aceste fapturi angelice au reusit sa zboare in lume pentru a ajuta oamenii.

Te prabuseseti uneori si vine Speranta si te i-a de mana, te ajuta sa treci peste prapastii din viata ta, alteori te indragostesti pe neasteptate si cu Inocenta …sunt zile si poate nopti cand poti dezlega mistere intunecate  din viata cu Naivitate.

Sufletul zboara peste timp si lasa in urma dare de lumina, cad peste noi fluturii sperantei si inocentei, viata este vant de umbre si culori, joc ametitor de zbor si caderi , frumusete roza de naivitati de copii si dragoste.

Oamenii se intreaba ce ar face fara Speranta.

Oamenii pot trai fara dragoste dar fara speranta vietile se surpa.

Ciorchini de flori de salcam se leagana peste campuri si fete culeg verile prin ierburi inalte flori si paie rosii, seamana de fiecare data cu zanele bune din celebra si misterioasa  cutie a Pandorei, se vad peste campuri doar capete blonde si soarele se joaca asa cum se joca si viata cu noi cateodata, cand umbra, cand senin, cand furtuna.

Daca pastram Speranta, Inocenta si Naivitatea vom reusi sa mergem pana la capat, sa nu ne indoim de asta, ne vom depasi limitele si vom zbura catre alte lumi, poate acele lumi ascunse in sufletele noastre pe care  le colindam doar in Vise.

Tiganca ianuarie 22, 2010

O tanara tiganca infasurata in fuste colorate si saluri din lana galbene,

stand intr-o seara langa foc isi promite ca , de maine, va cuceri lumea, uite asa, ca vrea sa vada si alte locuri,

va fugi la noapte catre orasul plin de stele si de oamenii aceia ciudati…

Pe un drum plin cu maci rosii, printre campuri de ierburi inalte pana la cer, o fata se furiseaza sprintena si atenta in roua diminetii, fuge de satra, fuge de traditii, setea noului si-a facut drum in sufletul fetei…

atenta la drum fata smulge macii de pe margine si-i pune in par,

 sa fie frumoasa cand va intra in orasul pe care  l-a vazut sclipind mereu de prin paduri.

Dupa ani de zile, o frumoasa femeie se priveste intr-o oglinda,

are ochii negrii ca noptile intunecate de vara cu nori si in par scanteierea stelelor  pe plaja la mare,

apare pe copertele unor reviste cunoscute si viata ei pare roz dar sufletul tanjeste dupa libertatea dintr-o satra.

Atingerea firelor ierbii pe piele,

sarutul vantului prin par verile, pofta aceea de viata,

noptile care aduceau  misterul si dulceata verilor, oare unde sunt?

Oare pe ce le-o fi vandut?

Toti banii din lume nu pot cumpara fericirile si libertatile, luxul te transforma in fazani colorati prea vanati .

” Mi-e dor de padurile mele, de fumul din satra,

de rasul copiilor si dragostea adevarata, acolo nu aveam nimic dar aveam totul, mi-e dor de mine insami..

de verile ce plecau in zbori de pescarusi,

de ierni cand ma infasuram in blanuri de urs si imi coloram buzele cu sange lor,

mi-e dor de noptile care pareau pesteri ale sufletului,

de prieteni., de oamenii aceia care si-ar fi dat viata pentru mine, mi-e dor de mine…

de florile ce cresteau in salbaticie,

de feriga aceea inalta,

de fratii mei mi-e dor care -si scoteau cutitele si imi taiau cele mai frumoase flori sau cele mai mari bucati de carne,

 mi-e dor de vrajile facute de bunica si de busuiocul pus in san,

 Doamne eu am tradat intr-o zi libertatea si azi mi-e dat sa traiesc in colivie…

ca o pasare exotica dar trista…

asa e viata mea, de fazan frumos si pus intr-o cusca…”

Libertatea in viata o gasesti in zambete de tiganci cu ochi negrii si viata adevarata intr-un pahar de vin rosu servit cu o pastrama intr-o crama,

altfel devenim cam albastrii si viata va parea targ de fazani  impaiati.

Orasul luminilor ianuarie 21, 2010

Mereu si-a imaginat ca va  trai intr-un oras plin de lumini, ca va gasi o fata care-l va iubi cu adevarat si impreuna vor prinde alte lumini in palme.

Din pacate viata nu este facuta doar din lumini.

Nu sunt doar curcubee.

Viata are paduri intunecate si mlastini adanci, pericole si oameni inselatori.

Viata este criptata uneori si trebuie sa -ti faci timp, sa te asezi pe covor si sa incerci sa dezlegi acel mare puzlle, cine stie?

Poate pana la urma bucatile se vor potrivi.

Trebuie sa inveti sa dansezi in viata printre pericole si dansand sa ajungi razboinic, sa inveti sa iubesti focul si aventura dar sa-ti pastrezi luciditatea in orice situatie.

Viata nu are  doar curcubee, viata are prapastii adanci si baiatul acesta de multe ori s-a prabusit in ele.

Viata este curioasa, este ca o fata cam ingamfata dar alteori chiar iti  da senzatia ca iti intoarce spatele, ca-ti tranteste usile, ca este malefica.

Sunt perioade in viata cuiva care par ca jocurile cu vrajitoarele.

Viata acelui baiat este ca in fata unei porti si nu stie pe unde este intrarea.

Si-ar fi dorit ca lucrurile sa fi stat altfel.

Si-ar fi dorit ca viata sa -i fi adus povesti pe tava asa ca altora, nu sa se lupte pentru fiecare vis.

Nu stie daca va ajunge vreodata in acel oras al luminilor.

Azi, parca nici nu mai conteaza.

Prietena l-a parasit, slujba si-a pierdut-o , prietenii i-au cam intors spatele desi el a fost omul care i-a ajutat pe toti candva.

Mai conteaza?

Sta pe o banca intr-un parc desi gerul iernii cam musca si fumeaza  chiar plictisit dintr-o tigare.

Se gandeste ca s-ar putea sa fie ultimul pachet de tigari pe care si-l va putea permite cumva dar sincer  sa fie nu prea-i pasa.

In fata lui, de pe acea colina , luminile orasului par sa danseze, ca norocul pierdut din viata lui printre degete.

Se tot gandeste unde a gresit, cel mai tare l-a durut cand fosta prietena l-a parasit pentru un baiat mai instarit decat el, mintindu-l simplu un timp ca-l iubeste.

Habar nu are   ca ochii lui sunt atat de frumosi si sufletul atat de curat incat ingerii s-au asezat langa banca lui in noapte.

I-a impresionat tristetea din sufletul acestui baiat.

Prezenta lor linisteste si el simte ceva ca o adiere de vant  si pare ca rade cineva foarte aproape, ciudat, dar este atata linsite si aerul miroase paca a mir si trandafiri de parca ar fi langa o biserica.

A doua zi este sunat de la o firma, primeste un post interesant si, la interviu, a vazut intr-o camera o fata cu ochii atat de albastrii incat parea..un Inger.

Fiecare avem in suflete propriile orase de lumini si ingerii intotdeauna vin langa oameni in tristeti adanci.

Daca cauti in viata propriul oras de lumini la tine in suflet ,vei face  lumina si pentru altii,vor mai veni sa se aseze pe o banca intr-un parc si vei crea fara sa stii un mausoleu, va fi ca un loc sfant care va  aduce lumina si norocul , va fi cautat si scris in carti si va trai peste timp.

Dragoste de inger ianuarie 21, 2010

Cand iubesti ploua cu petale de flori de acolo de sus si diminetile pot fi felii de portocala.

Ingeri  aduc veselie si tristetea dispare ca fumul .

Dragoste in miez de iarna, intr-un oras inghetat, esti ca un pahar plin cu suc de portocale si gheata.

Zapezi ce aduc linisti necunoscute in suflet si iubiri ce te inalta, ochi necunoscuti pana ieri si tacere abisala si rece de ochi verzi ce au vraja de ape adanci.

Privirea unui baiat topeste zapezile si povestea lor este vesela, eterna poveste de dragoste dar fara drama  , la fel ca Tristan  si Isolada panditi de umbre, insa ei sfideaza trecutul si drama.

Reinventeaza cumva legenda …

Noptile devin feerie, cand ei doi se intalnesc si s-au obisnuit  sa se piarda cand se privesc, la inceput le-a fost frica dar azi serile devin povesti nescrise inca de nimeni.

Ingerii stiu si vegheaza .

S-au platit prea multe candva si-n viata fetei si-n destinul acestui baiat, banuiesc ca dragostea vine ca un premiu.

Numai pentru tine.

Niciodata iernile nu par  prea vesele dar  cand iubesti cantecul lor este doar pentru tine.

Magie si flori de portocal  in dimineti frumoase de iarna, dragoste, poveste fara sfarsit ,tu aduci lumina si soare inghetat,vanttul iernii te saruta,  veselie si acel firesc …” eu si cu tine”…

Dragoste ca soarele iernii dimineata intr-o zi geroasa cu flori desenate pe geamuri si-n inimi, tu indulcesti zambete si schimbi destinele.

Pentru un baiat si o fata.

Iubire verde ianuarie 17, 2010

Un inger s-a suparat acolo sus, in cer, pentru ca unei fete i se intamplau mult prea multe lucruri rele si i-a adus in Dar, un baiat cu ochii verzi, asa ,

 dintr-o data.

Cadourile ingerilor socheaza.

Ierburi de pelin si frunze fragede de primavara, asa sunt ochii acestui baiat.

Fascinanti.

Era lume undeva , intr-un loc vesel si plin de fum si ei ar fi vrut doar sa se  tina de mana.

Te poti indragosti oricand pe neasteptate dar nu-si programasera  niciunul treaba asta.

I-a zapacit, i-a invartit in vant, petale de crini albi in iarna, cine esti tu, baiatule cu ochii  verzi ca iarba?

Tu stii cat de fericita ai facut o fata?

Stii ca ochii tai i-au ars sufletul ca pecetile marilor regi din alte timpuri?

Era muzica undeva si ea ar fi vrut sa-l  fi sarutat  pana dimineata.

Dimineti cu trandafiri si saruturi de fata.

Statuie fragila in parcuri budiste, asa e Dragostea.

Dragoste curioasa esti, apari cumva ca Zana Cea Buna ziua in amiaza mare…

extravaganta, misterioasa si dulce ca mierea.

“As face  rau de miere cu trandafiri pentru ca numai sarutul meu sa il vrea”, gandeste fata ” ,

“m-as unge din cap pana in picioare cu ulei de cocos sa fie in viata mea ca norocul pe care nu l-am avut vreodata”.

Se termina  ziua si tu vezi flashuri de lumina ca  lumina ochilor  ei, pana mai ieri pareai atat de stapan pe tine, aveai o viata bine organizata, poate nici nu stii ce simti pentru fata asta, o fi vre-o mare atractie sau poate fi chiar iubirea?

Tu aveai  alte prioritati si iata-te visand la baiatul cu ochii verzi , te-ai intalnit cu el astazi si cand ai plecat nu ai avut curajul sa privesti in urma, atat de verzi sunt ochii lui.

Atat de adanci.

Prea verde lumea ochilor lui pentru tine, ca smaralde insirate pe nisip la mare  in sarut de soare.

Parca ai lasa cate un margaritar sa picure in sufletul lui cand vorbesti si ametesti stiind ca poate fi numai pentru tine.

Tu stii..

nu ti-ar fi dat drumul de mana cand ai coborat dintr-o masina, a privit lung in urma ta si el deja stia ca se indragostise de tine, o straina, altceva fusese de fapt motivul pentru care  ai venit, nu-i asa?

Parca ti-e frica sa insisti desi ai bea cu fata asta cafea la doua noaptea numai sa o auzi vorbind.

Abia ai cunoscut-o, o sa astepti totusi pana maine.

Veioza din camera fetei devine verde ca ochii lui in noaptea  asta si visele ei vor fi verzi.

Dragoste verde, pari flouorescenta te-ar picta pe pereti in camera ca sa luminezi in intuneric.

Sa aduci frumusetea ochilor  verzi in viata acestei fete precum colinele strabatute in zbor de puf de papadie.

Lume verde, iubire verde si crinii albi sa vegheze, viata verde mai lasa  visele verzi in suflet de fata.