Ne-am adunat intr-o seara in jurul unui foc de tabara si am dansat pentru iubire, am adus flori rosii ca sangele si le-am pus pe altarul viselor.
Mirosea a portocale , cineva le-a pus pe foc cojile,iarba era inalta si erau atatea flori, ca mi-e ra frica sa nu calc pe ele.
Stiu ca am trait pe undeva asta.
Este ca si cand as trece prin oglinzi colorate in alte vieti, cand toate sunt intr-una singura.
Si este cineva care ma tine de mana.
Uneori este cam intuneric dar regasesc lumina de fiecare data.
In viata mea sunt iubiri paralele din lumi paralele, ce ma fac sa trec curajoasa prin viata chiar de una singura.
Mai ratacesc uneori dar, de fiecare data, puterea focului si a dragostei pentru viata invinge.
O fata cu inima de tiganca, cu suflet de tigroaica si cu ochii ca murele coapte verile cand imi placea sa fac plaja pe pietre pe langa Dunare, printre serpi si ganganii.
Erau prieteni toti cu mine., ma priveau mirati serpii si sasaiau:” ce cauti fata pe aici?..”
Erau acolo niste flori galbene precum crinii, printre ele faceam plaja si puneam porumb la copt.
In spate era un cimitir parasit dar ma gandeam ca sufletele celor de dincolo se bucura cand vad copii ca mai trec pe acolo.
Era ca in povestile gotice, ireal de frumos totul si Dunarea care parca te vrajea atat de frumos stralucea apa..si linistea, ca o rugacine intr-o biserica de Craciun, aruncam cu pietre in apa si ele faceau vartejuri ce speriau pestii, uneori se mai asezau si fluturi pe apa, cred ca oboseau…si o fata cam razboinica ce-i drept, se facea aramie precum ciocolata, singura pe niste colturi de stanca.
Imi caram din Bucuresti jurnalele si scriam tot ce facem in vacante, scriam mult despre orice, pentru ca apoi, la intoarcere sa am ce citi.
M-am tinut copil fiind intr-o zi dupa o satra de tigani si mi-au dat zmeura intr-un cos , o tiganca mi-a ghicit in palma si mi-a spus ca -n viata mea va fi o dragoste neagra, ce imi va aduce moartea intr-o zi.
Am stat cu tiganii pe pietre si m-am simtit ca o printesa gipsy, am privit toti barcile care treceau departe de acel loc , pareau pictate desi se miscau, parca pluteau pe apa,cumva in tacere…
Cand au plecat mi-a spus tiganca aceea cu fuste verzi si galbene ca am ochi de tiganca de satra.
Am privit mult dupa ei in acea zi, si stiam ca voi iubi intotdeauna libertatea si zborul in viata.
Al sufletului.
Si iar revin in lumea mea si nu stiu cine ma tot i-a de mana…
Era un baiat, odata…
Atat de mult ne-am iubit, incat se pare ca am strabatut, cumva impreuna, alte realitati.
Ne-am trezit pe o plaja, undeva foarte departe, de era mare sau ocean cine mai stie?
Era in visul meu si iar m-a luat de mana si m-a adus undeva, era alt loc, cine stie pe unde mai eram..dar m-am trezit cu nisip in maini si cu orhidee
Si iar mi-a placut sa ma joc , sa dansez precum tigancile langa un foc ,desculta si plina de viata.
Am desenat in nisip intr-o noapte numele tau si pe al meu , le-am scris cu bete din bambus si le-am ornat cu scoici si tot le-a sters apa, iubire oare de ce dispari precum vantul?
Am incercat sa te prind cumva cu mainile precum copiii jucandu-se cu papadii dar tu ai zburat peste timp.
Iubire ca un fum dintr-o tigare, daca as fi putut te-as fi prins intr-un borcan, cum prindeam gazele stralucitoare cand eram mica.
Te-as fi pus intr-un insectar si te-as fi prins acolo pentru totdeauna…dar a venit ploaia si au zburat toate buburuzele prinse de mine pentru ca vantul a rasturnat toate borcanele mele.
Le si pictasem , unul era verde, altul mov, si unul parca albastru…dar ploua atat de tare incat nu se mai vedeau culorile..furioasa am aruncat o plasa dupa buburuze dar ele au scapat.
A doua zi era soare si am pus borcanele la fel, in linie si m-am distrat tragand cu prastia in ele, visele mele, din cioburi am facut vitralii si l-am pus pe o casa undeva la tara, ca sa straluceasca, asa cum as fi vrut eu sa fi fost dragostea.
Doar un ciob l-am aruncat intr-o apa de munte, m-am ambitionat sa privesc cumva de la distanta acea mare distrugere, pentru ca mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus acea tiganca, de dragostea mea ca un blestem..si am lasat acele cioburi sa se duca pe ape…departe..departe…foarte departe de sufletul meu.
Au venit alte buburuze si erau foarte curioase ce face fata aceea cu un ciob colorat in mana pe malul unei ape?
Le-am pus pe toate pe acel ciob si le-am dat drumul pe apa, “,duceti-va , plimbati-va, distrati-va, voi stiti sa zburati, nu va innecati.”…noi oamenii , mai intram uneori si la apa,ne mai balacim in ape tulburi, unii se mai gata de cate ceva, altii se amuza si unii se scufunda de tot.
Eu cred ca niste copii au oprit acel ciob frumos colorat si au construit un castel din nisip iar ciobul era o alta fereastra.
De aceea am inima ca de tiganca si imi place sa adun cioburi frumos colorate si sa construiesc castele, de aceea iubesc focul si imi plac cununile din flori de camp.
Eu daca ma voi plictisi intr-o zi de vara ma voi lua dupa o satra de tigani , imi voi pune fuste colorate si crete si bluze din dantele inflorate.
Ma voi duce dupa tigani sa imi pun flori in par, sa dansez pe langa focuri noptile si sa scriu si o carte, poate, asa cum mi-am promis, apoi o sa o rup si o sa aprind cu ea focul.
Gloria e doar pentru Dumnezeu.
Pentru noi, sunt doar vise.